Republica Moldova a beneficiat de un sprijin rapid și coerent din partea Occidentului, care a impus sancțiuni încă din iunie 2025, cu luni înainte de alegerile parlamentare, a asigurat o monitorizare riguroasă și a expus rapid dezinformarea și amenințările hibride. Aceste măsuri au ajutat la protejarea suveranității și stabilității țării în fața presiunilor rusești, oferind un exemplu de reacție eficientă la agresiunea Moscovei, scrie Adevărul.
În contrast, Georgia se confruntă cu un impas prelungit. Partidul de guvernământ, Visul Georgian, tot mai aliniat ideologic cu Rusia, încearcă să epuizeze o mișcare pro-europeană care protestează zilnic de peste un an împotriva blocării aderării țării la UE. Deși peste 30.000 de georgieni au manifestat constant, rezistența riscă să slăbească din cauza lipsei unui sprijin extern suficient de rapid și coerent.
Georgia este folosită de Rusia ca un teren de testare pentru strategiile sale de influență: de la sprijinirea separatiștilor în anii ’90, la invazia din 2008 și până la instalarea unui regim marionetă prin Visul Georgian. Acest partid, complet subordonat oligarhului Bidzina Ivanishvili, a reușit să amorțească atât populația, cât și partenerii externi timp de un deceniu, promovând o propagandă care reinterpretă invazia din 2008 ca fiind „evitabilă” și justificând astfel apropierea de Moscova.
Pe parcursul anului 2025, sancțiunile occidentale au vizat peste 230 de oficiali ai Visului Georgian, inclusiv membri importanți ai Ministerului de Interne și ai poliției. Aceste măsuri au dus la concedieri masive și marginalizarea socială a susținătorilor regimului, însă nu au fost suficiente pentru a schimba cursul politic intern.
Georgia rămâne, în esență, o dictatură din perspectiva legislației, guvernării și instituțiilor. Protestele sunt singurul element care mai împiedică consolidarea completă a puterii, datorită unei societăți civile încă diverse, mass-media independente și unui naționalism anti-Kremlin autentic. Totuși, opoziția georgiană nu mai are avantajele pe care le-a avut Ucraina în timpul Maidanului: interese financiare concurente, baze regionale solide și un autocrat imprevizibil.
Partidul Visul Georgian încearcă să proiecteze inevitabilitatea propriului regim, folosind orice contact cu oficiali occidentali ca instrument de propagandă pentru a crea impresia legitimității internaționale. Această tactică îi induce în eroare pe observatorii occidentali, care pot trata regimul ca pe o autocrație tranzacțională, fără a înțelege ostilitatea sa față de UE, Ucraina și SUA.
Sprijinul pentru organizațiile societății civile și mass-media independentă este vital pentru supraviețuirea democrației în Georgia. Comunitatea internațională trebuie să mențină și să extindă izolarea diplomatică a regimului, să întărească sancțiunile țintite și să solicite transparență instituțiilor financiare care operează în țară.
Pentru georgieni, această luptă este o confruntare directă cu planurile Moscovei în regiune și o șansă de a construi un nou contract social, după 35 de ani de independență marcată de elitism clientelar și aparențe de corectitudine. Înfrângerea proiectului rusesc în Georgia ar reprezenta o lovitură majoră pentru influența Moscovei în Moldova, Ucraina, Balcanii de Vest și nu numai.
Rămâne întrebarea esențială: va reuși Occidentul să găsească acel „canal sigur” pentru a susține rezistența georgiană înainte ca aceasta să se epuizeze?