Guvernul iranian a intensificat represiunile interne pe măsură ce loviturile aeriene ale SUA și Israelului vizează forțele de securitate ale Iranului, arestând sute de persoane și amenințând potențialii protestatari cu pedepse capitale pentru a preveni o revoltă, relatează The Wall Street Journal.
Locuitori din Teheran și din alte orașe mari descriu un climat de frică rar întâlnit în memoria recentă: bărbați în civil, înarmați, patrulează noaptea pe motociclete prin cartiere, cu fețele acoperite, iar în preajma orașelor au apărut puncte de control improvizate care opresc vehiculele pentru verificări. Oamenii spun că această prezență constantă amplifică senzația de supraveghere și nesiguranță, în timp ce patrulele obișnuite de poliție ar fi devenit mai puțin vizibile pe străzi.
Sute de rețineri și acuzații de „colaborare”
Comandantul poliției iraniene, Ahmad-Reza Radan, a declarat că cel puțin 500 de persoane au fost reținute de la izbucnirea războiului. Potrivit relatărilor citate de WSJ, acuzațiile variază de la furnizarea de informații presei internaționale sau „forțelor inamice”, până la realizarea de fotografii și videoclipuri cu locații lovite de atacuri aeriene.
Alți reținuți ar fi fost acuzați de susținerea lui Reza Pahlavi, fiul exilat al ultimului șah al Iranului, o figură proeminentă a opoziției din diaspora. Mass-media de stat a raportat că 11 presupuşi monarhiști ar fi opus rezistență arestării și au fost uciși.
Printre cazurile menționate de grupul Human Rights Activists in Iran (cu sediul în SUA) se numără și reținerea unor cetățeni obișnuiți, inclusiv a unei mame și a fiului său adolescent, acuzați că ar fi celebrat moartea liderului suprem Ayatollah Ali Khamenei, despre care sursa susține că a fost ucis într-o lovitură israeliană la începutul războiului.
Ținte în societatea civilă și mesajul de descurajare
Represaliile ar viza și societatea civilă. WSJ notează că printre persoanele reținute se numără Leila Mir Ghaffari, activistă pentru drepturile omului, arestată anterior în timpul protestelor pentru drepturile femeilor din 2022.
„Sistemul transmite foarte clar că orice formă de disidență sau mobilizare populară nu va fi tolerată”, a declarat Sanam Vakil, director al programului Orientul Mijlociu și Africa de Nord la Chatham House. Potrivit acesteia, regimul ar percepe situația drept o „criză existențială” și ar fi dispus să folosească orice mijloace pentru a suprima amenințările interne.
Lovituri asupra forțelor de securitate și tensiuni în viața de zi cu zi
Reprimarea internă are loc pe fondul unei campanii aeriene susținute de SUA și Israel, care, potrivit WSJ, vizează în mod repetat poliția, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și miliția Basij, cu scopul de a slăbi aparatul de securitate și de a crea condiții pentru posibile revolte.
Agenția semi-oficială Fars News a relatat că, doar în Teheran, patru puncte de control ar fi fost lovite pe 11 martie, iar zece membri Basij și alte forțe înarmate ar fi fost uciși.
Locuitorii intervievați descriu o tensiune care se simte inclusiv în situații banale. Un bărbat din nordul Iranului a povestit că a întâlnit într-o brutărie o duzină de membri ai Gardienilor Revoluției, complet înarmați și vizibil tensionați, deși stăteau la coadă la pâine.
Internet restricționat și izolarea informațională
Accesul la internet rămâne puternic restricționat, iar blocajele informaționale ar fi devenit aproape totale de la începutul războiului, potrivit WSJ. Autoritățile ar reprima inclusiv utilizarea terminalelor Starlink, folosite de unii iranieni pentru a ocoli cenzura.
Agenția semi-oficială Mehr News a relatat săptămâna trecută despre arestarea unui bărbat de 37 de ani, acuzat că ar fi condus o rețea ilegală de vânzare a Starlink. În paralel, doar anumiți utilizatori pro-guvernamentali ar beneficia de acces nelimitat la internet prin așa-numitele „cartele SIM albe”, o politică descrisă de oficiali ca fiind destinată „celor care pot amplifica vocea țării în lume.”
Un activist din societatea civilă din Teheran, citat de WSJ, spune că prezența bărbaților mascați pe străzi nu este percepută ca protecție: „Ei nu sunt aici pentru a ne proteja… Asta îi face chiar mai înfricoșători.”