Lumea a intrat într-o eră a „falimentului global al apei”, care afectează miliarde de oameni, avertizează un raport al ONU citat de The Guardian. Autorii spun că suprautilizarea și poluarea apei trebuie abordate urgent, deoarece nu este clar când anumite sisteme se pot prăbuși, cu implicații directe pentru stabilitate, pace și coeziune socială.
„Folosim apa mai repede decât se reface”
Raportul arată că multe societăți consumă de mult timp apa mai rapid decât poate fi reaprovizionată anual în râuri și soluri și, în paralel, supraexploatează sau distrug rezervele pe termen lung din acvifere și zone umede. Consecința: în unele locuri, sistemele de alimentare cu apă au depășit punctul în care pot fi readuse la nivelurile anterioare.
Criza climatică amplifică problema
Schimbările climatice agravează criza prin topirea ghețarilor (care funcționează ca „rezervoare” naturale) și prin alternanța tot mai frecventă între perioade extrem de uscate și episoade de precipitații intense.
Profesorul Kaveh Madani, care a coordonat raportul, a subliniat că nu toate bazinele hidrografice și țările sunt în „faliment” din perspectiva apei, însă lumea este interconectată prin comerț și migrație. Iar faptul că suficiente sisteme critice au depășit acest prag schimbă fundamental riscul global legat de apă.
Cifre-cheie: 75% din oameni în țări cu insecuritate a apei
Potrivit raportului, rezultatul este o lume în care:
- 75% dintre oameni trăiesc în țări clasificate ca având insecuritate a apei sau insecuritate critică a apei;
- 2 miliarde de oameni trăiesc pe terenuri care se scufundă, pe măsură ce acviferele subterane se prăbușesc.
Conflicte și „ziua zero”: semnale tot mai dese
Raportul mai notează că conflictele legate de apă au crescut brusc din 2010. În același timp, unele râuri majore (precum Colorado, în SUA, și sistemul Murray–Darling, în Australia) nu mai ajung constant la mare, iar situațiile de tip „ziua zero” — când orașele rămân fără apă, precum Chennai (India) — se intensifică. De asemenea, jumătate dintre lacurile mari ale lumii s-au micșorat de la începutul anilor 1990.
Autorii avertizează că inclusiv țările considerate „umede”, precum Marea Britanie, pot fi vulnerabile din cauza dependenței de importurile de alimente și produse cu amprentă mare de apă.