Bullying-ul este o realitate pe care școlile nu o mai ascund, ci caută soluții pentru a diminua fenomenul. Comportamentul agresiv, manifestat intenționat și repetat, definește bullying-ul, iar incidentele izolate nu intră în această categorie, scrie Adevărul.
Tipuri de bullying și impactul lor
- Bullying verbal: insulte, porecle, umilire.
- Bullying fizic: împingeri, lovituri.
- Bullying relațional: excludere socială, răspândirea de zvonuri.
- Cyberbullying: hărțuire online, răspândirea de informații false sau rușinoase.
Cum apare bullying-ul și cine devine victimă?
Psihologul Aurora Szocs atrage atenția că bullying-ul este un joc de putere între agresor și victimă, iar copiii care se simt neputincioși devin ținte perfecte. „Copiii neajutorați, cărora părinții le-au rezolvat mereu problemele, nu știu să reacționeze în fața agresiunii. Ei nu au încredere în sine și se simt lipsiți de putere”, explică psihologul.
Un exemplu tipic:
„Vine copilul acasă și ne spune – mami, sunt de ceva timp câțiva colegi de la mine care-și bat joc de mine în fiecare zi. Ce facem?”, a întrebat psihologul. Jocul a continuat.
„În primul și în primul rând, este problema noastră, ca părinți, sau este problema lui?”, a vrut să afle Aurora Szocs părerea părinților. Iar răspunsurile au fost diverse. Anumiți părinți au fost de părere că devine problema lor, pentru că sunt responsabili pentru copil.
„Este problema lui. De ce? Pentru că noi nu putem să fim tot timpul lângă el. Dacă am putea să-l închidem într-un glob de sticlă ar fi ideal, să stăm tot timpul cu el și așa cum stă tot timpul cu telefonul în mână să fim și noi cu el. Ar fi ideal, dar nu se poate lucrul acesta. Asta însemnă că este problema lui. Devine problema noastră în momentul în care el este afectat. Și ca părinți, ce avem tendința să facem prim dată când vine acasă și ne spune așa ceva?”, a continuat dialogul cu părinții.
„Să căutăm vinovați” - a fost unul dintre răspunsuri.
„Începem și dăm telefoane, căutăm vinovați, îi sunăm părinții, asta facem noi. Îl ajută? Sau îi spunem – Lasă, că te mut la altă școală! - și după două săptămâni pățește același lucru, o ia de la capăt, schimbă doar grupul”, a explicat psihologul.
Cum îi pregătim pe copii să facă față bullying-ului?
Pregătirea începe devreme și presupune antrenament emoțional și social. Psihologul recomandă ca părinții să nu rezolve mereu problemele copiilor, ci să-i învețe să fie demni, să răspundă ferm, dar non-violent.
Exercițiul propus:
„Sunt aceiași copii, copiii neajutorați. Părinții au făcut întotdeauna în locul lor lucruri. Și în momentul în care noi îi luăm problema, < lasă, că ți-o rezolv eu!>, sentimentul lui este că <de fapt, stai puțin că eu nu sunt în stare să rezolv absolut nimic. Mi-a rezolvat-o mama, eu nu am pic de putere, eu sunt neajutorat într-o astfel de situație>. Ce avem noi nevoie, ca și părinți, este să transformăm acești copii vulnerabili în copii demni”, a explicat psihologul Aurora Szocs.
De ce copiii supraprotejați devin vulnerabili?
Copiii crescuți în medii „foarte safe”, cărora li se face mereu totul, nu știu cum să reacționeze când apar probleme. Rămân blocați în fața agresiunii, pentru că nu au trecut niciodată prin astfel de situații. Pregătirea corectă presupune simularea unor astfel de situații acasă, în mediu controlat, pentru ca ei să învețe să reacționeze adecvat.
Copiii noștri nu știu să reacționeze. Mai ales dacă sunt într-un mediu foarte safe crescuți, în momentul în care îi atacă cineva sau în momentul în care cineva spune ceva rău de ei, rămân blocați. Este efectul de șoc, nu se așteaptă, ei nu știu ce înseamnă asta și nu știu cum să reacționeze. Pregătitul înseamnă efectiv să îi pui într-o situație de acest fel, dar în mediu controlat. Îi spui: „Ești urâtă!”. Și îi explici cum să reacționeze, ce să facă. Îi explici că în acel moment te uiți fix la persoana respectivă, nu lași capul în jos, nu o lași să te domine fizic, lași puțin vocea, zâmbești și astfel modulezi un pic reacția celui care te atacă, să nu mai aibă motive să fie atât de agresiv cu tine, să detensionezi atmosfera. Despre asta este vorba ca și pregătire, adică să nu îl lași pe celălalt să-ți producă o suferință. De fapt, el de ce te atacă? Ca să declanșeze în tine ceva. Ca în momentul în care el simte că a declanșat ceva în tine, el să se simtă puternic. Este un război de putere, în definitiv.
„Antrenamentul” în familie trebuie să înceapă încă de pe când copiii sunt mici. Pentru asta îi vom încuraja să facă singuri lucrurile care sunt pentru puterile lor, pentru că fiecare reușită le va încredere.
Ce vedem în schimb în fiecare zi în jurul nostru, sau poate chiar facem asta, este să-i „ajutăm” făcând lucruri care ar trebui să cadă în sarcina lor. Îi ducem până la poarta școlii, le cărăm ghiozdanul, îi ajutăm să se îmbrace și la vârsta la care pot și ar trebui să o facă singuri, să-și lege șireturile etc.
Sportul și disciplina – aliați împotriva bullying-ului
Practicarea unui sport de contact sau a unor activități de echipă îi ajută pe copii să devină mai siguri pe ei, să-și gestioneze emoțiile și să învețe disciplina. „Nu e vorba doar să știi să dai, ci să știi să te aperi, să ai încredere în tine”, spune Szocs.
Rolul profesorilor și al activităților extracurriculare
Profesorii au un rol esențial în prevenirea bullying-ului. Conectarea cu elevii, implicarea lor în proiecte, excursii sau tabere îi ajută pe copii să se simtă acceptați și să formeze relații armonioase. Consilierii școlari atrag atenția că, din dorința de a-i proteja excesiv, părinții riscă să-și transforme copiii în ținte perfecte.
Sfaturi practice pentru părinți și profesori
- Încurajați copiii să rezolve singuri problemele potrivite vârstei lor.
- Discutați deschis despre bullying și despre cum pot reacționa.
- Simulați acasă situații provocatoare, pentru a-i antrena emoțional.
- Implicați copiii în sporturi sau activități de grup pentru creșterea încrederii.
- Colaborați cu școala și consilierul școlar la primele semne de bullying.