De Ziua Națională a Culturii, marcată anual pe 15 ianuarie, Victoria Furtună a publicat un mesaj în care subliniază legătura profundă a marelui poet Mihai Eminescu „s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, oraș moldovenesc, aflat în inima Moldovei istorice”.
Totodată, ea susține că numele adevărat al poetului a fost „Mihai Eminovici”, un „nume tipic moldovenesc, întâlnit frecvent în Moldova secolului al XIX-lea”.
Furtună mai arată că tatăl poetului, „Gheorghe Eminovici, era căminar moldovean”, iar „rădăcinile neamului său sunt legate profund de pământul Moldovei”.
Referindu-se la numele „Eminescu”, ea explică că această formă „a apărut mai târziu, în activitatea sa publicistică și literară”, ca o „adaptare de epocă”, însă „identitatea sa moldovenească nu a fost niciodată ștearsă”.
”Mihai Eminescu este una dintre cele mai puternice și profunde personalități născute pe pământul Moldovei. El a fost moldovan prin naștere, prin sânge, prin nume și prin conștiință, iar întreaga sa operă poartă amprenta acestui spațiu istoric și spiritual.
S-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, oraș moldovenesc, aflat în inima Moldovei istorice. Copilăria și-a petrecut-o la Ipotești, sat cu codri, izvoare și tradiții care aveau să-i modeleze definitiv sensibilitatea și viziunea asupra lumii.
Numele adevărat al poetului a fost Mihai Eminovici, un nume tipic moldovenesc, întâlnit frecvent în Moldova secolului al XIX-lea. Tatăl său, Gheorghe Eminovici, era căminar moldovean, provenit dintr-o familie locală, iar rădăcinile neamului său sunt legate profund de pământul Moldovei.
Forma „Eminescu” a apărut mai târziu, în activitatea sa publicistică și literară, ca o adaptare de epocă, însă identitatea sa moldovenească nu a fost niciodată ștearsă.
Moldova a fost temelia operei sale.
Moldova nu a fost pentru Eminescu un simplu loc de origine, ci centrul lumii sale interioare. În poeziile și scrierile sale, Moldova apare ca spațiu al memoriei, al demnității și al suferinței istorice.
El a privit trecutul Moldovei ca pe o epocă a dreptății și a ordinii, în contrast cu prezentul degradat al timpului său. Poetul deplânge destrămarea valorilor, pierderea suveranității morale și îndepărtarea conducătorilor de interesele poporului moldovenesc.
Figura dominantă a trecutului moldovenesc, așa cum apare în viziunea lui Eminescu, este Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei. Pentru poet, Ștefan nu era doar o figură istorică, ci simbolul absolut al puterii moldovenești, al dreptății și al apărării pământului strămoșesc.
Eminescu îl evocă pe Ștefan cel Mare ca model de conducător, capabil să apere Moldova de primejdii și să păstreze rânduiala și legea. În contrast, prezentul îi apare ca o epocă a decăderii și a trădării intereselor Moldovei.”, a scris Victoria Furtună pe pagina sa de Facebook.