Tot mai mulți tineri din regiunea transnistreană aleg să studieze în limba română, chiar dacă asta înseamnă, pentru unii, navetă zilnică cu autocarul și drumuri obositoare. Un exemplu emblematic este Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol – una dintre cele opt instituții cu predare în limba română din stânga Nistrului – care continuă să funcționeze în pofida presiunilor și restricțiilor impuse de pretinsele autorități din regiune.
Dacă în 2002 liceul avea doar 87 de elevi, astăzi numără 305 copii. Directoarea instituției, Eleonora Cercavschi, a explicat, într-un reportaj realizat de Svetlana Bogatu pentru emisiunea „Zi de Zi” de la Radio Moldova, că această creștere reflectă o schimbare de mentalitate în rândul familiilor.
„Lucrurile se schimbă pe malul drept al Nistrului, iar oamenii văd asta. (…) Mulți au înțeles că studiile din Tiraspol îi marginalizează pe copiii lor. Dacă altădată alegerea era Rusia, acum situația s-a schimbat”, a declarat Eleonora Cercavschi, subliniind rolul acestor școli în schimbarea percepțiilor.
23 de ani fără sediu propriu
De 23 de ani, Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” nu are un sediu propriu. În 2002, instituția s-a refugiat în comuna Doroțcaia, aflată sub jurisdicția Chișinăului, într-o soluție care trebuia să fie provizorie. De atunci, liceul activează în spații închiriate, iar anul trecut a fost mutat temporar în localitatea Coșnița.
În ciuda acestor condiții, numărul de elevi este în creștere, tendință observată și în celelalte școli cu predare în limba română din regiune. Lipsa unui sediu propriu rămâne însă „cel mai arzător vis al colectivului”, spune directoarea. La aceasta se adaugă și deficitul de cadre didactice, o problemă care pune presiune pe calitatea procesului educațional.
Naveta – prețul pentru dreptul de a învăța în română
Nu doar elevii, ci și profesorii fac zilnic naveta. Profesoara Ana Calin parcurge același traseu de 17 ani, alături de discipolii săi.
„Este un mare noroc pentru acești copii, chiar dacă facem un drum de 30 de minute la amiază și 30 de minute seara. Este obositor, copiii sunt mici, avem situații în care copiii chiar și adorm în autocar până ajungem acasă”, povestește ea.
Iurie Gavroșenco, profesor de fizică și fost elev al liceului, a revenit în instituție în acest an de studii, hotărât să transmită mai departe experiența acumulată. „Lumea treptat înțelege că a studia în limba română, limba noastră natală, e mult mai bine decât să studieze în limba care nici nu există – «limba moldovenească», cu caractere chirilice”, afirmă el.
De ce aleg tinerii școala românească
Pentru elevi, miza este viitorul. Miroslava Barbos și Aurelia Goremult, două tinere din Grigoriopol și Butor, aflate în ultimul an de studii, spun că decizia părinților de a le înscrie la liceu în limba română le-a deschis mai multe oportunități.
„Am venit să învăț limba engleză pentru că la noi în sat nu exista această oportunitate”, spune una dintre ele, care își vede viitorul în România, unde speră să-și continue studiile.
În pofida presiunilor, lipsurilor și navetei zilnice, liceul din Grigoriopol rămâne un simbol al rezistenței prin educație și al dorinței tot mai multor familii din stânga Nistrului de a-și ancora copiii în spațiul educațional și valoric românesc.