Publicația Scena 9 redă astăzi mărturia unei mame a cărei fiică a aderat la secta „Copiii Soarelui” din Hinedoara, România, al cărei lider, Adi de la Brad, este anchetat pentru mai multe acuzații, printre care și viol.
O mamă a unei actuale membre de la Copiii Soarelui vorbește despre cum s-a schimbat fiica ei de când s-a mutat la Dumbrava de Sus, în urmă cu aproape șapte ani, despre cum s-a distanțat de familie și de prieteni, dar și ce i-a spus Adi de la Brad că se va întâmpla dacă va avea un nepot, scrie, în publicația Scena 9, jurnalista Delia Marinescu, cea care a documentat în două articole ample ceea ce se întâmpla în comunitatea din județul Hunedoara.”
Comunitatea – care funcționează de 25 de ani în România – atrăgea în fiecare an aproximativ 1.000 de români și străini, care veneau pentru un curs de zece zile de meditație Vipassana. Ardelean Farcaș, cunoscut drept Adi de la Brad, nu este profesor autorizat de Vipassana și preda o adaptare proprie a acestei tehnici, în care includea abuz și teorii ale conspirației. În urma cursurilor, unii dintre oameni renunțau la viața din societate și se mutau în comunitate.
În urma mărturiilor publicat, Adi de la Brad a fost inițial arestat luna trecută pentru 30 de zile, fiind acuzat de viol, șantaj, împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu al copiilor din comunitate şi exercitarea fără drept a unei profesii, dar a fost ulterior liberat și pus sub control judiciar timp de 60 de zile. „Vreau să fiu o bunică normală” O mamă a vorbit despre transformarea fiicei sale și ruptura dureroasă de aceasta. „Mi-a tot spus că nu se va mai întoarce acasă. Am acceptat de ceva vreme că probabil nu o voi mai vedea niciodată. Am acceptat, a trebuit, a fost un mecanism de coping (acceptare – n.red.) foarte intens, pe care a trebuit să îl adopt. A fost modul meu de a face față unei situații foarte traumatizante”, povestește mama.
Fiica are un partener în comunitate și un copil cu acesta. „Dacă ar avea-o acum pe fiica ei în față, mama i-ar spune că o iubește și că își dorește să aibă o relație firească, în care să o cunoască mai bine pe ea și pe noua ei familie, notează Scena9. „Vreau să fiu o bunică normală”, spune mama femeii din sectă.
La aflarea veștii, s-a îngrijorat și mai mult pentru fata ei, care se află printre părinții suspectați de săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.
În urmă cu mai mulți ani, Alina* a vizitat România și s-a îndrăgostit iremediabil de viața de la noi, așa că s-a hotărât să se mute aici. Avea propria companie și locuia într-o casă frumoasă cu grădină și pomi fructiferi, alături de iubitul ei. „Părea că merge bine, dar s-a întâmplat ceva dramatic și niciodată nu am aflat ce”, oftează mama.
Drept urmare, tânăra a renunțat la viața de la oraș și s-a mutat într-o comunitate alternativă din sudul țării împreună cu o prietenă, unde se ocupa de permacultură. Mama spune că ea însăși a fost mereu deschisă la stiluri alternative de trăit, așa că și-a vizitat fiica acolo și s-a bucurat că trăia sustenabil în mijlocul naturii.
După un timp, prietena fiicei ei a anunțat-o că Alina a părăsit acea comunitate, s-a mutat în alta și a întrerupt orice legătură cu ea. Se dusese la Copiii Soarelui, la Dumbrava de Sus, să mediteze, să îi ajute și pe alții să mediteze și să contribuie la crearea unei lumi mai bune.
Alina a început să comunice din ce în ce mai rar cu mama ei la telefon, iar atunci când o făcea, femeia nu-și mai recunoștea fiica. Fiecare apel era scurt și ciudat, își amintește aceasta. „Nu aveam voie să o întreb unde e, îmi spunea că pot să mă uit pe un site. Nu puteai să ai o conversație normală. Era ca și cum vorbeai cu un robot. Nu aveam voie să întreb nimic.” Din frânturi lipite din mai multe conversații a înțeles că fiica locuiește într-o comunitate pe care o consideră minunată, că își cultivă singuri o bună parte din hrană și că au sute de capre de la care mănâncă brânză. În plus, se numără printre cei „iluminați”, care ajută la crearea unor obiecte experimentale bazate pe „plasmă”.
Distanțarea
Mama, care se consideră deschisă la minte, a încercat inițial să înțeleagă noua realitate a fiicei. Recunoaște că și ea are o latură spirituală, așa că la început a numit noul loc în care locuia fiica ei o „comunitate închisă”, spre deosebire de soțul ei care i-a spus „sectă”.
Când încerca să-și explice alegerea fetei, se gândea că poate s-a întâmplat ceva în viața ei profesională, o criză care a determinat-o să găsească „ceea ce ea crede că este pacea”.
Însă și ei i se părea ciudat că fiica nu le spune numele celor din comunitate, că nu le dă alte informații despre ei, că nu le zice câți oameni locuiesc acolo și că vorbește într-un mod misterios despre tot ce se întâmplă. I-a spus că liderul comunității se trage dintr-un neam cu o încărcătură istorică și că are o cultură foarte bogată. Adi pretinde că se trage ba din neam de cneji, ba din neam de agatârși, printre multe alte istorii pe care le inventează.
N-a mai avut nicio îndoială că ceva e în neregulă atunci când fiica ei a anunțat-o că dacă dorește să o viziteze la Copiii Soarelui trebuie mai întâi să facă un curs de meditație de zece de zile. Este o condiție pe care Adi a impus-o părinților multor membri de la Copiii Soarelui. Unii dintre ei, care erau în vârstă, au făcut eforturi uriașe să stea zece ore pe zi în poziție de meditație timp de zece zile și au trebuit să mintă la serviciu că sunt în concediu sau că au o problemă medicală, pentru că le era rușine să spună adevărul. Alții nu și-au văzut copiii cu anii din acest motiv.
Femeia i-a spus Alinei să înțeleagă că are o vârstă înaintată, că are multe probleme de sănătate și că nu va rezista fizic să mediteze timp de zece zile. În plus, aflase că în timpul cursurilor va dormi la comun, cu mai mulți oameni în cameră, pe un pat de lemn fără saltea.
S-a consolat cu faptul că Alina o suna sau îi scria din când în când pe Messenger sau email și îi mai trimitea câte o fotografie cu ea în care părea fericită. Femeia îi transfera lunar în jur de 20 euro ca să-și încarce cartela și, când aceasta își schimba telefonul, îi trimitea telefonul ei vechi. „A fost singurul mod prin care am încercat să păstrez legătura cu ea.” Pe lângă banii de cartelă pe care i-i dădea, fiica îi cerea ocazional bani și îi mai trimitea uneori, însă spune că nu erau sume considerabile. De câteva ori pe an, îi trimitea prin poștă pachete de câte zece kilograme cu haine și alte obiecte de uz personal, pe care fata le împărțea și cu ceilalți membri ai comunității.
Deși Alina muncea de dimineața până în seara în agricultură și în laboratorul unde se creau „produsele plasmatice”, vândute pe sume cuprinse între 70 lei și 4000 lei, aceasta nu avea niciun venit, la fel ca ceilalți membri ai comunității, și era dependentă financiar de Adi de la Brad. Cu toate astea, îi spunea mamei că vrea să rămână acolo.
„Mi-a tot spus că nu se va mai întoarce acasă. Am acceptat de ceva vreme că probabil nu o voi mai vedea niciodată. Am acceptat, a trebuit, a fost un mecanism de coping foarte intens pe care a trebuit să îl adopt. A fost modul meu de a face față unei situații foarte traumatizante”, povestește mama. Aceasta adaugă că nu cunoaște lume care trece prin același lucru și îi este greu să vorbească .
sursa: www.libertatea.ro