Și-a dedicat viața unei meserii nobile, iar la pensionare a plecat cu emoții și lacrimi de satisfacție din spitalul care a însemnat pentru ea mai mult decât un simplu loc de muncă. Vorbim despre Valentina Cristea, în vârsta de 68 de ani, unul dintre eroii-veterani în halat alb de la IMSP Spitalul Clinic Municipal ”Gheorghe Paladi”, care, după o viață de muncă, a plecat la odihna bine-meritată. Zilele trecute, femeia și-a luat rămas bun de la cei care i-au fost colegi ani în șir, într-o atmosferă festivă și emoționantă.
Emoțiile au fost mari și pentru conducerea instituției care, la despărțire, a pregătit o adevărată sărbătoare pentru medicii veterani. Aceștia au fost petrecuți cu flori, aplauze și cuvinte de recunoștință.
Valentina Cristea a povestit cu mândrie pentru unica.md despre cei 51 de ani dedicați Spitalului Clinic Municipal ”Gheorghe Paladi”, unde a activat în calitate de asistentă anestezistă.
Unica.md: Cum este meseria de asistent anestezist?
- E grea, dar și interesantă. Toată viața am lucrat cu oameni minunați și am avut cazuri diverse. Foarte multe din ele m-au marcat și mi-au rămas în suflet pentru totdeauna. Nici acum nu pot uita de un caz din maternitate, cu o doamnă cu probleme de cuagularea sângelui. Am vegheat-o 24 de ore din 24, i-am infuzat sânge, dar din păcate, a decedat. Era o femeie tânără. Nu o pot uita. Am mai avut un caz cu o doamnă care a suferit un accident rutier și a fost adusă în sala de operație. Avea o gâță lungă până la podea. Și acum o văd atârnând. Din păcate a decedat. Au fost atât de multe cazuri care m-au marcat, aș scrie o carte, cred.
Unica.md: Cum trece un lucrător medical peste asemenea momente ca să meargă mai departe?
- Foarte greu. Fiecare caz trece prin sufletul nu doar al medicilor, ci al întreagii echipe care veghează asupra acelui caz. Când se termină cu bine, suntem cu toții bucuroși, dar când se sfarșește tragic, suferim.
Unica.md: Meseria de lucrător medical presupune multe sacrificii. S-a întâmplat vreodată să puneți pe primul loc munca în detrimentul familiei?
- Mai tot timpul mi-am neglijat familia pentru că așa trebuia. Am lucrat în condiții în care nu aveam de ales, timpul nu era pus la normativ. Eram nevoită să plec acasă la ore foarte târzii, chiar și la 23:00, iar a doua zi trebuia să vin iarăși la serviciu.
Unica.md: Aveți copii?
- Am doi fii.
Unica.md: V-a urmat cineva calea?
- Nu. Unul dintre ei a ales artele, iar altul lucrează într-un domeniu mai liber pe care și l-a ales. Nu au fost atrași de medicină, probabil, și-au ales ce le place.
Unica.md: Ați regretat vreodată că ați ales această meserie?
- Mie mi-a plăcut meseria mea. Am rămas orfană de mamă de la 10 ani. Nu a avut cine să mă călăuzească, ca să înțeleg ce vreau să devin în viață. Mi-au plăcut și alte meserii, dar se pare că am ales calea medicinei fiind îndrumată de persoane străine. Dar vreau să menționez că nu regret, la locul de muncă m-am simțit apreciată de către colegi. Singurul regret ar fi că nu am fost renumerată pe potriva muncii pe care am depus-o.
Unica.md: Cât este de dificil să activezi în calitate de lucrător medical în R. Moldova?
- Acum este mai bine, dar nu și mai ușor. S-au schimbat multe lucruri: s-au înnoit aparatajele, s-au mai reparat spitalele. Chiar îmi pare rău de cei care aleg să pleace peste hotare.
Unica.md: Cum ar trebui să fie remunerați ca să rămână în țară?
- Eu cred că dacă un medic ar primi un salariu de 20 de mii de lei, iar o asistentă - 15 mii, aceștia ar fi satisfăcuți. Eu am lucrat 51 de ani. Leafa mea era de 8.000 de lei. Faceți-vă concluzii. Când m-am pensionat mi s-a stabilit o pensie de 1.400, dar pentru că am continuat să lucrez, după recalcule mi-a fost mărită.
Unica.md: Aveți vreun mesaj pentru tinerii care aleg calea medicinei?
- În orice profesie pe care o îmbrățișează, îi îndemn să muncească cu dedicație. Cine nu muncește nu ajunge nicăieri.
Îi urăm doamnei Valentina mulți ani minunați și să se bucure în liniște de odihna bine-meritată!