Contextul regional de securitate în care ne aflăm ne-a făcut pe toţi să privim cu mult mai multă atenţie la drone, atât civile, cât şi militare, pentru că importanţa lor în zilele noastre e una extraordinară, iar scopurile pentru care pot fi aplicate sunt extraordinar de vaste. Unele ţări s-au pomenit că au rămas cu mult în urma altora la capacităţile de proiectare a dronelor avansate, altele dimpotrivă, datorită dronelor au făcut un salt imens nesperat în tehnologia şi potenţialul pe care-l posedă, scrie piataauto.md citată de nordnews.md.
Şi oricât de paradoxal ar putea părea, sau cât de sceptici am putea fi la prima vedere, în Moldova există o echipă de tineri ingineri cu o pricepere formidabilă în proiectarea şi producţia dronelor. Sunt ingineri despre care ştiu foarte puţini, dar care au deja proiectate drone de o performanţă tehnologică superbă, incredibilă chiar. În contextul actual de securitate, jurnaliștii de la piataauto.md i-au întrebat pe aceştia dacă îşi pot afişa public istoria lor şi ceea ce fac, pentru că intuiau că ar putea exista lucruri, care ar putea avea nevoie de discreţie. Aceștia au răspuns, însă, că produsele lor sunt civile, prin urmare sunt deschişi să arate lumii ceea ce fac.
Inginerului lider al echipei, omul care e proiectantul principal şi cel care conduce întreaga echipă, îi spune Anton Danici. Ne spune că toată copilăria sa a avut o pasiune extraordinară pentru aviaţie şi-n special pentru elicoptere. Fiind copil, şi-a rugat părinţii să-i cumpere un elicopter cu telecomandă, care să poată zbura. Pe atunci, căutarea a durat atât de mulţi ani, încât Anton s-a transformat deja într-un tânăr adult până când, la vreo 20 de ani, şi-a cumpărat unul singur şi şi-a împlinit visul. Atunci s-a întrebat dacă n-ar putea crea chiar el aparate de zbor.
A studiat nenumărate materiale despre aerodinamică, forme, fenomene dictate de elice şi formula de combinaţii a mai multe elice şi efectele obţinute. A făcut inginerie aeronautică prin propria sete de cunoaştere, am putea spune, aşa cum n-o fac nici studenţii unor facultăţi sofisticate cu renume, din ţări cu experienţă în construcţia avioanelor.
Apoi, a început cu construcţia dronelor pentru filmări mai sofisticate, cinematografice. Dronele de serie, care existau acum 7-10 ani, dar şi azi, nu permiteau ridicarea în aer a tehnicii de filmare profesioniste de cinema, care e grea şi trebuie alimentată cu energie. Iar pe lângă asta, filmările de cinema au nevoie adeseori ca o cameră din aer să urmărească acţiunea cu 100 km/h, sau chiar mai mult. Prin metode clasice, se foloseau elicoptere adevărate. Anton şi echipa sa, însă, au propus pe atunci industriei cinematice drone construite de ei în exemplare adaptate cerinţelor specifice ale studioului sau filmului. Iar asta însemna că inginerii din Moldova adaptau numărul de elice necesare, anvergura, construcţia cadrului, puterea, sarcina şi greutatea totală de zbor — totul. Erau drone construite de la zero, personalizate şi adaptate. Iar asemenea drone au fost exportate, după cum ne spune Anton, pe absolut toate continentele locuite de pe mapamond.
Între timp, însă, mai multe organizaţii de stat din întreaga lume au înţeles că dronele sunt bune nu doar pentru filmări, ci şi monitorizări cu funcţionalitate avansată, de la frontiere la activităţi poliţieneşti sau medicale. Şi o parte din comenzi au început a veni de la alte industrii decât cea cinematică, dar totodată şi cerinţele tehnice de altitudine şi de durată de zbor s-au schimbat. Anton şi echipa sa au înţeles că au nevoie de produse mult mai sofisticate şi avansate, pe care le-ar proiecta în mod diferit de dronele cinematice, şi care ar răspunde într-un mod mult mai perfecţionat oricăror cerinţe de acest tip.
Aşa s-a ajuns la cele două modele de bază de drone, care au fost deja proiectate şi sunt acum produse în serie în Chişinău. Drona din imaginea de mai jos, de exemplu, e una pur electrică, şi decolează vertical datorită a 4 elice, propulsate de motoare ce însumează 10 CP. Ulterior, la altitudine, prinde viteză şi începe a plana ca un avion, fiind propulsată de un motor cu elice verticală, de 8 CP.
Anvergura aripilor este de 3,5 metri, însă genialitatea construcţiei aceste echipe din Moldova este că ei gândit aceste modele drone modular, astfel încât componentele se decuplează şi se transportă în volume mici, pe de o parte, iar pe de altă parte, aceeaşi dronă poate avea câteva componente suplimentare, obţinând o anvergură de 6 metri. La cea de 6 metri, însă, se pun motoare un pic mai puternice. Iar la cuplarea componentelor, construcţia lor internă e concepută astfel încât modulele interconectează între ele firele necesare, astfel încât nu e nevoie să conectezi cabluri când începi a asambla drona în condiţii de câmp, de exemplu. Toate componentele nu au nicio dimensiune mai mare de 1,20 metri, iar asta permite ca o asemenea dronă dezasamblată că poată fi bună într-o valiză standard de avion pentru călătorii obişnuite şi să pleci cu ea oriunde în lume, spre exemplu.
O asemenea dronă are masa maximă la decolare de 40 kg, iar cea mai mare — 50 kg. Masa proprie la versiunea mai mică e de 20 kg, dar inginerii produc deja şi o versiune complet din fibră de carbon şi alte materiale aerospaţiale, prin care au redus greutatea proprie la 15 kg, lăsând mai mult pentru sarcina utilă.
sursa: www.nordnews.md