Kabul, o capitală cu aproximativ 7 milioane de locuitori, se confruntă cu o criză existențială fără precedent: riscul de a deveni primul oraș modern complet lipsit de apă până în anul 2030. Avertismentul vine din partea organizației internaționale Mercy Corps, care atrage atenția asupra unei amenințări iminente cauzate de un cumul de factori: urbanizare necontrolată, lipsa reglementărilor și impactul tot mai acut al schimbărilor climatice.
O criză subterană: Apele dispar
Nivelul apelor subterane din Kabul, Afganistan, au scăzut dramatic – cu până la 30 de metri în ultimul deceniu. Aproape jumătate dintre puțurile forate, care reprezintă principala sursă de apă potabilă, s-au epuizat. Eșecul autorităților de a gestiona creșterea rapidă a populației și lipsa unei infrastructuri moderne au contribuit la agravarea crizei.
"Este nevoie urgentă de o mobilizare internațională pentru a documenta și soluționa această criză. Lipsa apei înseamnă deplasări în masă și mai multă suferință pentru poporul afgan”, a declarat Dayne Curry, directorul Mercy Corps în Afganistan.
Apă contaminată și facturi insuportabile
Pe lângă lipsa apei, locuitorii Kabulului se confruntă cu o contaminare gravă a resurselor disponibile. Până la 80% din apa subterană este considerată nepotabilă, conținând niveluri ridicate de salinitate, dejecții umane și chiar arsenic.
În aceste condiții, gospodăriile sunt forțate să aloce până la 30% din veniturile lunare pentru apă. Peste două treimi dintre locuitori au contractat datorii doar pentru a-și asigura consumul zilnic.
„Lipsa apei este una dintre cele mai grele probleme. Nicio familie nu este ocolită, mai ales cele cu venituri mici. Apa bună, din puț, pur și simplu nu mai există”, a declarat o profesoară din cartierul Khair Khana.
Piață neagră și profit din suferință
În lipsa unei rețele publice eficiente, companii private au început să foreze puțuri adânci și să vândă apa populației la prețuri duble. Dacă anterior o familie plătea circa 6,30 lire sterline pentru o livrare la zece zile, acum același serviciu costă 12,60 lire – o povară uriașă pentru majoritatea familiilor din Kabul.
Ajutor internațional, dar prea puțin și prea târziu
În ciuda gravității situației, sprijinul internațional rămâne insuficient. În primele luni din 2025, doar 8,4 milioane de dolari au fost alocați dintr-un necesar estimat de 264 de milioane pentru programele de apă și canalizare. Lipsa unei guvernări funcționale și restricțiile internaționale impuse după revenirea talibanilor la putere în 2021 au dus la înghețarea a peste 3 miliarde de dolari în fonduri.
SUA, anterior principalul donator prin USAID, a redus cu peste 80% finanțarea acordată Afganistanului, afectând direct proiectele esențiale pentru supraviețuirea populației urbane.
„Putem arunca milioane în soluții temporare, dar problema va persista fără investiții reale în infrastructură durabilă. Din păcate, din cauza contextului politic, guvernele străine ezită”, subliniază Dayne Curry.
O rază de speranță: conducta din râul Panjshir
Un proiect major care ar putea transforma viitorul Kabulului este conducta de apă din râul Panjshir, destinată să aprovizioneze cu apă potabilă aproximativ 2 milioane de persoane. Deși construcția este finalizată din punct de vedere tehnic, proiectul stagnează din lipsă de fonduri. Costul estimat: 170 de milioane de dolari.
„Nu mai avem timp pentru dezbateri bugetare. Kabul este în mijlocul unei furtuni fără cale de întoarcere dacă nu se acționează imediat”, avertizează dr. Najibullah Sadid, expert în managementul resurselor de apă.
Criza apei din Kabul nu este doar o problemă locală – este un avertisment global despre fragilitatea orașelor moderne în fața schimbărilor climatice și a eșecurilor administrative. Fără o intervenție internațională fermă și coordonată, capitala afgană riscă să devină simbolul unui dezastru urban anunțat.