La sfârșitul lunii octombrie, prezentatoarea TV din România Iuliana Tudor, îndrăgită pe ambele maluri ale Prutului, și-a lansat cartea autobiografică, fiind însoțită la eveniment de părinții săi, Elena și Gheorghe. La câteva zile după eveniment, vedeta a anunțat pe rețelele de socializare moartea subită a mamei sale, la numai 70 de ani. Femeia era paralizată de 43 de ani, dar în ciuda problemelor de sănătate nu a încetat să fie un stâlp al familiei, mereu cochetă și demnă. Iuliana Tudor i-a dedicat gânduri emoționante!
„Cu adâncă tristețe vă transmit că mama mea s-a stins din viață pe 8 noiembrie, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
A fost o femeie cu totul specială. Un om care și-a trăit viața frumos, luptând în fiecare zi cu o neputință fizică extrem de grea. A ales să trăiască demn, să nu împovăreze pe nimeni cu durerea ei, să fie soție și mamă și să ofere sprijin tuturor celor din jur.
A fost un OM-Lumină, așa cum foarte frumos a spus, la slujba înmormântării, preotul nostru paroh, David.
Pentru mine a fost și va fi în continuare cea mai puternică ființă și sunt fericită că sunt fiica unei luptătoare pentru Viață! Îi mulțumesc pentru ceea ce sunt, căci ea mi-a dăruit enorm: Viață, Dragoste, Îndrumare și Educație, așa cum doar un părinte dedicat în totalitate copilului său face!
Alături de tatăl meu îndurerat, vă mulțumim pentru gândurile bune și pentru mesajele de condoleanțe, care ne aduc alinare. Ne rugăm pentru sufletul ei și știm că va rămâne în permanență cu noi, ocrotindu-ne acum din cer, așa cum a făcut-o și pe pământ!
Dumnezeu să o odihnească!”, a scris pe Facebook, îndurerată, Iuliana Tudor, conform presei române.
„Mama a dus o permanentă luptă. Lupta pentru viață, lupta pentru sine. Ea a știut să-și facă o viață frumoasă prin mine, prin tatăl meu, prin nepotul ei și uite că e azi alături de noi, deși tot timpul spunea: Cât oi mai trăi eu? Îți mulțumesc, vă mulțumesc, mă înclin”, a spus Iuliana Tudor pe scenă, la lansarea cărții sale.
„Mama a căzut pur și simplu din picioare, în casă”
În cartea pe care a scris-o, „Fericirea nu costă nimic”, Iuliana Tudor a dedicat pagini bune poveștii mamei sale, fără să știe ce se va întâmpla la doar câteva zile de la lansare. Astăzi, acele pagini capătă o cu totul și cu totul altă valoare.
În cartea sa, Iuliana Tudor, care avea doar 3 ani când mama ei a rămas paralizată, a povestit cum a crescut alături de mama sa, care a avut probleme de sănătate încă de când vedeta era mic copil. Aceasta povestește că, din păcate, a rătăcit singura poză cu mama ei stând în picioare și ținând-o de mână.
„La vârsta de 27 de ani, după o săptămână de dureri mari de spate, mama a căzut pur și simplu din picioare, în casă, și nu s-a mai putut ridica. A fost dusă de urgență la spital, unde i-au descoperit o infecție puternică a coloanei vertebrale, care îi paralizase picioarele. A fost operată și au urmat doi ani de recuperare.
Pentru că era tânără și avea, altminteri, un organism puternic, mama a reușit să se recupereze parțial de pe urma paraliziei, reluându-și oarecum mobilitatea. Când a venit acasă, se deplasa cu ajutorul a două bastoane, iar pe distanțe mari, în căruciorul cu rotile.
De atunci pentru mine aceasta a fost normalitatea în ceea ce o privește”, povestește Iuliana Tudor.
O fotografie pierdută
Atunci când mama ei era la spital, de Iuliana Tudor aveau grijă bunicii dar și tatăl ei, care nu o scapă din ochi și era un adevărat stâlp al casei.
„Am stat la bunicii mei toată perioada în care mama s-a luptat să-și câștige dreptul la viață în continuare, că să-și poată crește copilul, să ducă până la capăt ce avea de făcut pe pământ. Când ajungeam să locuiesc la Băicoi, tata mă lăsa uneori în grija bunicii Aurica, mama lui, sau cu Greta, sora mai mică a mamei.
Mama s-a întors de la spital când eu aveam vreo cinci ani.
Mi-e foarte greu, dacă aș face vreun exercițiu de memorie, să spun care este prima mea amintire cu mama. Am căutat înăuntrul meu o amintire îndepărtată despre ea, încercând să mi-o imaginez în picioare lângă mine. Dar eu nu am această amintire. Există o singură poză pe care mi-o amintesc cu mama, stând în picioare, țînându-mă de mână. Dar fotografia asta s-a pierdut”, spune Iuliana Tudor în cartea ei.