Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița, fiind crescut de bunici după ce mama l-a părăsit la un an, iar tatăl a plecat la București pentru o carieră politică. La 9 ani, a fost înfiat de o mătușă, care lucra ca servitoare și bucătăreasă la Ana Pauker, una dintre figurile emblematice ale Partidului Comunist Român.
Studenția la Moscova
Ana Pauker l-a ajutat pe Iliescu să studieze la Moscova, la Institutul Energetic, unde a fost coleg cu Mihail Gorbaciov. În această perioadă, relația sa cu Nina Iliescu s-a consolidat, cei doi cunoscându-se la ședințele Uniunii Asociațiilor Elevilor Români. În 1949, Ion Iliescu a intrat la Politehnica din București, iar Nina a plecat la Moscova cu bursă la chimie. În cele din urmă, Iliescu a ajuns și el la Moscova, unde au studiat împreună și s-au căsătorit în 1951.
Cariera politică înainte de 1989
După întoarcerea în țară, Iliescu s-a implicat activ în mișcarea studențească internațională și a urcat rapid în structurile Partidului Comunist Român. Între 1967 și 1971 a fost ministru pentru problemele tineretului, apoi secretar al Comitetului Central. Ulterior, a fost exclus din conducerea centrală pentru „deviere intelectualistă” și trimis să conducă organizațiile de partid de la Iași și Timișoara, fiind perceput ca un posibil succesor al lui Nicolae Ceaușescu.
Revoluția din 1989 și ascensiunea la putere
În decembrie 1989, Iliescu era director la Editura Tehnică. S-a remarcat în studioul patru al televiziunii publice, condamnând regimul Ceaușescu și preluând rapid frâiele puterii. A format Frontul Salvării Naționale (FSN), împreună cu figuri precum Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman sau Silviu Brucan. În 24 decembrie, comitetul condus de Iliescu a decis execuția soților Ceaușescu, justificând ulterior decizia prin riscul de anarhie.
Pe 27 decembrie 1989, Iliescu a fost numit președinte interimar, instalându-se oficial în fruntea țării. FSN a condus România până în 1992, perioadă marcată de proteste masive, mineriade și tranziție dificilă.
Anii ’90: Președinția și controversele
În mai 1990, Iliescu a fost ales președinte cu 86% din voturi, în contextul unei prezențe record la urne. Totuși, nemulțumirile au continuat, culminând cu protestele din Piața Universității și mineriada din iunie 1990, când mii de mineri au fost aduși la București. Patru morți, peste 1.300 de răniți și peste 1.200 de persoane arestate au fost bilanțul tragic al acelor zile.
Iliescu a rămas în istorie pentru discursul său adresat minerilor:
"Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu".
Mandatele ulterioare și tranziția
În 1992, Iliescu a câștigat un nou mandat, avându-l contracandidat pe Emil Constantinescu. Perioada a fost marcată de dificultăți economice, privatizări controversate și o tranziție prelungită. În 1996, Iliescu a pierdut alegerile în fața lui Constantinescu, dar a rămas senator PDSR (predecesorul PSD). În 2000, a revenit la Cotroceni, câștigând în fața lui Corneliu Vadim Tudor. În timpul acestui mandat, România a devenit membră NATO și a pregătit aderarea la UE.
Rolul în PSD și retragerea
Iliescu a pus bazele PSD-ului modern, conducând partidul între 1996-2000 și 2004-2008. În 2005, a pierdut conducerea partidului în fața lui Mircea Geoană, pe fondul acuzațiilor de corupție și clientelism aduse chiar de el unor lideri PSD. Ulterior, s-a retras treptat din viața politică.
Controverse judiciare și finalul carierei publice
În aprilie 2025, Ion Iliescu a fost trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Nu era prima oară când era anchetat, însă probele au fost anulate și ancheta reluată de mai multe ori. Iliescu mai apare și în dosarul Revoluției din 1989, unde este acuzat de fapte similare.
După Revoluție, Tribunalul București i-a retras și certificatul de revoluționar, decizie motivată de faptul că a avut funcții de conducere în regimul comunist.
Viața personală și ultimii ani
Ion Iliescu și-a petrecut ultimii ani în vila de protocol, alături de soția sa, Nina, cu care s-a cunoscut în adolescență și s-a căsătorit în studenție la Moscova. Cei doi nu au avut copii, însă au cochetat la un moment dat cu ideea adopției.
În ultimii ani, Iliescu s-a retras complet din viața publică, refuzând interviuri și apariții la evenimente, inclusiv la vot.
VEZI ARTICOLE