Valul fără precedent de expulzări ale diplomaţilor ruşi din capitalele europene, aproape 400 la număr, nu este doar o decizie simbolică şi reversibilă ca răspuns la crimele de război de care Rusia este acuzată în Ucraina, scrie The Guardian. Măsurile fac parte dintr-o luptă de lungă durată a Europei pentru o mai bună gestionare a liniei de separaţie între spionaj şi diplomaţie.
Statele occidentale au fost criticate în ultimul timp pentru că au ales să ignore renaşterea activităţilor clandestine ale Rusiei din cauză că se concentrau în mod excesiv pe terorismul intern ori se bazau prea mult pe interceptări. Fostul şef al serviciilor de informaţii britanice MI6 a spus anul trecut că Occidentul ar intercepta doar 10% din spionajul rusesc, scrie digi24.ro.
Numărul mare al diplomaţilor acuzaţi că spionează pentru Rusia, care au fost expulzaţi în ceea ce fostul diplomat francez François Heisbourg a descris ca fiind cel mai mare exod de acest gen din istoria spionajului, ridică multe întrebări despre reticenţa naţiunilor occidentale de a adresa problema atâtor „diplomaţi” ruşi care lucrau în Europa. Până vineri, dintre toate statele membre UE, doar Malta, Cipru şi Ungaria nu expulzaseră niciun diplomat rus.
Oficialii ambasadelor Rusiei în Europa: diplomaţi sau spioni
Heisbourg a insistat că există o diferenţă clară între un diplomat adevărat şi un spion, iar persoanele care au fost expulzate din Europa nu au fost alese la întâmplare, ci pe baza dovezilor care arată că ruşii au încălcat Convenţia de la Viena în care au fost adoptate normele diplomaţiei legitime.
În afară de spionaj, Rusia a încălcat normele în privinţa dezinformării de pe reţelele sociale. „Dacă stai pe Twitter şi trimiţi mesaje prin care insulţi guvernul ţării gazdă, dacă urmezi diplomaţia agresivă a Chinei, asta este definiţia a ceea ce te poate face persona non grata”, a explicat Heisbourg.
Este o artă în spatele expulzărilor, a specificat Heisbourg. „Evident că este mai uşor să monitorizezi spionul pe care îl cunoşti decât pe cel pe care nu îl cunoşti. Odată ce ştii că există, ei devin [instrumente] utile de contraspionaj. Dacă nu ştii cine sunt, atunci ai o problemă.”
În timpul aşa-numitei afaceri Farewell din anii '80, dezertorul kaghebist Vladimir Vetrov a oferit 4.000 de documente secrete serviciilor de informaţii din Franţa, prin care a expus operaţiunile Rusiei prin care fura tehnologie din occident. Vetrov a pus la dispoziţia francezilor o listă cu 250 de ofiţeri KGB care lucrau în diverse ambasade din întreaga lume.
Doar după ce Rusia l-a arestat pe Vetrov la Moscova, Franţa a expulzat 40 de diplomaţi, doi jurnalişti şi cinci funcţionari comerciali. Heisbourg a jucat un rol în gestionarea cazului şi şi-a amintit: „Chiar şi atunci, a fost util să păstrăm nişte nume secrete, aşa că am făcut o listă principală şi una secundară pentru a avea o rezervă în cazul în care ruşii aveau de gând să ia măsuri asemănătoare. Le-am arătat ruşilor că dacă se vor răzbuna, îi vom lovi din nou şi mult mai rău.”
Chiar din anii '80, Heisbourg a spus că ştia că numărul de spioni care lucrau în cadrul misiunilor diplomatice ale ruşilor era mult mai mare decât în cazul celor mai multe state.
Valul de expulzări şi câteva cazuri care fac notă discordantă
Această informaţie ridică alte întrebări, ca de exemplu, de ce 290 de diplomaţi ruşi vor continua să lucreze în Austria, ţară neutră, chiar şi după ce Ministerul de Externe a expulzat patru diplomaţi după mai multe zile de ezitare.
În comparaţie, Austria are doar 30 de diplomaţi la Moscova. Este adevărat totuşi că ţările mai mari au ambasade mai mari, un exemplu foarte bun fiind ambasada SUA de la Bagdad care în 2012 avea 16.000 de angajaţi şi contractori, potrivit The New York Times, iar unii dintre diplomaţii ruşi de la Viena sunt ataşaţi instituţiilor ONU care îşi au sediul în Austria.
Cu toate acestea, diferenţa de interes pe care cele două ţări îl prezintă una faţă de cealaltă este, în cel mai bun caz, surprinzătoare. La rândul ei, Polonia ar putea să se întrebe de ce a oferit statut diplomatic unui număr atât de mare de ruşi, după ce pe 23 martie au expulzat 45 de diplomaţi.
Purtătorul de cuvânt al ministrului pentru coodonarea serviciilor speciale, Stanislav Zarin, a justificat expulzarea spunând că „neutralizăm reţeaua serviciilor speciale ruseşti din ţara noastră”, adăugând că jumătate dintre diplomaţii expulzaţi erau angajaţi direcţi ai serviciilor secrete din Rusia şi jumătate din ei erau implicaţi în operaţiuni ostile de influenţare.
Polonia consideră expulzările şi o măsură de prevenire. Riscul de spionaj s-a mărit odată cu influxul brusc de ucraineni care s-au fugit din calea războiului în ţara vecină, care a devenit acum un teritoriu fertil pentru operaţiunile ruseşti de diversiune, de recrutare şi de spionaj. Moscova intenţionează să „creeze ostilitate în Polonia la adresa refugiaţilor ucraineni care fug de Rusia”, potrivit lui Zarin. Alte două ţări care fac eforturi să aprovizioneze Ucraina cu arme, Slovacia şi Cehia, au fost şi ele pe frontul spionajului Moscovei.
Persoane care spionează pentru Moscova şi explozii misterioase în inima Europei
Bratislava a deportat la finalul lunii martie 35 de diplomaţi ruşi. Cu două săptămâni înainte, autorităţile slovace au reţinut patru persoane suspectate că au spionat pentru Moscova şi a expulzat alţi trei diplomaţi ruşi.
Rusia i-a plătit pe suspecţi cu „zeci de mii de euro” pentru informaţii sensibile sau secrete. Calitatea informaţiilor este disputată, dar unul dintre cei doi bărbaţi învinuiţi era prorector şi şeful departamentului de securitate şi apărare al Academiei Forţelor Armate din oraşul Liptovski Mikulas. Poți citi mai mult aici.