În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, întunericul istoriei s-a lăsat peste Basarabia. Într-o operațiune brutală și metodic organizată de regimul stalinist, mii de oameni au fost smulși din casele lor, din viețile lor, din tot ce cunoșteau și iubeau. A fost primul val al deportărilor sovietice – începutul unei tragedii care a lăsat urme adânci în memoria colectivă a acestui popor. La 84 de ani distanță, ecoul suferinței încă răsună, iar conducerea țării a transmis mesaje de compasiune și reflecție.
Maia Sandu: „Avem datoria să nu uităm. Să spunem adevărul.”
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a vorbit cu o gravitate firească despre nevoia de a păstra vie amintirea victimelor și de a recunoaște suferința generațiilor strivite sub teroarea sovietică.
„Au sfâșiat destine, au despărțit familii și au condamnat oameni nevinovați la moarte. Cei deportați au pierdut tot ce au construit de-a lungul anilor și au ajuns în lagăre de muncă forțată, de unde mulți nu s-au mai întors niciodată”, a spus șefa statului.
Ea a subliniat că cea mai profundă formă de respect față de strămoși este să le onorăm memoria, să nu permitem falsificarea istoriei și să apărăm adevărul: „Durerea acelor vremuri încă ne răscolește. O resimțim ori de câte ori cineva încearcă să nege faptele sau să ascundă adevărul.”
Dorin Recean: „Trebuie să transmitem adevărul – dosarele au fost desecretizate.”
Premierul Dorin Recean a adus în atenție un gest concret, cu valoare simbolică și istorică deopotrivă: desecretizarea tuturor celor aproape 49.000 de dosare ale persoanelor deportate. Aceste documente, până recent păstrate în arhivele instituțiilor de forță, sunt acum la dispoziția publicului, prin Agenția Națională a Arhivelor.
„După decenii de așteptare, toate dosarele deportaților au fost desecretizate. Fiecare cetățean, fiecare rudă a victimelor sau cercetător va avea acces la aceste documente”, a afirmat Recean, menționând că ultimul lot, de circa 20.000 de dosare, a fost recent transferat de la Ministerul Afacerilor Interne.
Igor Grosu: „Au murit în chinuri. Mulți nu s-au mai întors niciodată.”
În Parlament, deputații au ținut un minut de reculegere în memoria celor deportați. Speakerul Igor Grosu a vorbit deschis despre natura criminală a represiunilor staliniste și despre obligația morală de a spune lucrurilor pe nume.
„Toți acești oameni nevinovați sunt o parte din zecile de milioane de victime provocate de regimul autoritar stalinist. Vorbim despre părinții și bunicii noștri, despre oameni care au murit în chinuri și care, mulți dintre ei, nu s-au mai întors acasă”, a spus președintele Parlamentului.
O rană deschisă în istoria noastră
În acea vară neagră a anului 1941, mii de familii au fost sfâșiate. Intelectuali, membri ai partidelor politice, preoți, țărani considerați „dușmani ai poporului”, dar și persoane ale minorităților etnice au fost urcați în vagoane de vite și deportați în Siberia și Kazahstan. Au fost exilați fără proces, fără apărare, fără speranță. Mii au murit pe drum sau în lagăre, alții s-au stins departe de casă, în uitare și suferință.
Astăzi, când faptele trecutului sunt din nou contestate de voci revizioniste, memoria acelor crime trebuie apărată cu fermitate. Nu doar în discursuri oficiale, ci prin educație, documentare, memoriale și – mai ales – prin asumarea istoriei, așa cum a fost ea.
Această zi nu este doar un prilej de comemorare, ci un moment de asumare. Adevărul, oricât de dureros, trebuie transmis mai departe. Ca să nu mai fie niciodată posibil ca o asemenea tragedie să se repete.