Recensământul din 2024 arată o realitate îngrijorătoare pentru piața muncii din Republica Moldova: doar patru din zece persoane cu vârstă aptă de muncă sunt angajate, adică puțin peste 40% – mult sub media Uniunii Europene, unde rata de ocupare depășește 75%.
Discrepanțe urban-rural:
În mediul urban, aproape jumătate dintre locuitori au un loc de muncă, în timp ce la sate doar o treime sunt angajați. Municipiile Chișinău și Bălți concentrează majoritatea locurilor de muncă, cu rate de participare de peste 56% și, respectiv, 50%. Raioane precum Briceni, Nisporeni și Dondușeni sunt la polul opus, cu sub 35% angajați, pe fondul îmbătrânirii populației și lipsei de oportunități.
Structura ocupării:
68% dintre moldoveni lucrează în sectorul serviciilor, 15% în industrie, 10% în construcții și doar 7,6% în agricultură – sector care, deși odinioară dominant, aproape a dispărut ca angajator major.
Diferențe de gen:
Bărbații predomină în agricultură și construcții, femeile în servicii.
Diferențe etnice:
Rata de ocupare este de 52% în rândul celor care se declară români, 44% la moldoveni, 43% la bulgari și ruși, dar doar 22% la romi. Șomajul este cel mai ridicat în comunitatea romă (13%), urmat de găgăuzi (5%) și ucraineni (4,6%).
Șomaj și populație activă:
Din cei peste 860.000 de moldoveni apți de muncă aflați în țară, circa 80.000 nu au un job, ceea ce înseamnă o rată a șomajului de 9-10%.
Municipiile sunt motoarele economiei, în timp ce raioanele mici rămân în urmă, afectate de îmbătrânirea populației și lipsa locurilor de muncă. Agricultura nu mai reprezintă o soluție, iar disparitățile de gen și etnie persistă. Situația actuală ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea economică și socială a Republicii Moldova pe termen lung.