Human Rights Watch, organizație non-guvernamentală globală care apără drepturile omului cu sediul central la New York, a documentat 42 de cazuri de răpiri din regiunile Herson și Zaporojie. Potrivit raportului, persoanele au fost reținute din cauză că au refuzat să coopereze cu autoritățile de ocupație. NovaiaGazeta.eu, publicație online fondată în exil de mai mulți jurnaliști ai fostului ziar de investigație din Rusia, a relatat alte câteva cazuri.
Human Rights Watch notează că metodele sunt folosite de forțele de securitate ruse pentru a obține informații, precum și pentru a insufla frica oamenilor, astfel încât aceștia să se împace cu ocupația.
În același timp, organismul subliniază că Rusia încalcă dreptul internațional, iar arestările nejustificate și detenția ilegală pot fi considerate o crimă de război.
Pe 27 martie, forțele ruse au capturat, reținut și torturat în mod repetat trei membri ai Forțelor Teritoriale de Apărare ale Hersonului. Denis Mironov, 41 de ani, a murit din cauza rănilor provocate în timpul bătăilor în detenție. Trupul lui Vitali Lapchuk a fost găsit pe 22 mai, în golful din Herson, cu brațele legate și o greutate atârnată de picioare. Oleh, care a fost rănit în urma torturilor, a făcut parte dintr-un schimb de prizonieri, pe 28 aprilie.
Agenții FSB i-au dus pe cei trei bărbați în clădirea fostei Direcții Naționale de Poliție din Herson. Oleh, singurul supraviețuitor, a povestit, pentru Human Rights Watch, momente șocante de la interogatorii.
În prima zi a fost legat la ochi și interogat timp de 12 ore, iar agenții l-au bătut, i-au aplicat șocuri electrice și l-au sufocat cu o pungă de plastic.
Oleh, singurul supraviețuitor: ,,Este imposibil să spun de câte ori m-au torturat, pentru că acolo pierzi toată noțiunea timpului”.
Când a fost eliberat, Oleh avea șapte coaste rupte, care nu se vindecaseră când a vorbit cu cei de la Human Rights Watch, pe 9 iulie. Majoritatea dinților i-au fost sparți, iar șase i-a pierdut.
„Am o comoție cerebrală. Continui să am dureri de cap puternice. Toate membrele mi-au fost atinse. Spatele, șoldurile, fesele, umerii, toate erau albastre de la bătăi”, a mai spus Oleg.
„Au luat o armă automată, au îndreptat-o spre mine și mi-au spus să mă pregătesc să mor”
Pe 18 martie, forțele ruse l-au reținut pe un organizator de proteste, Anton, în Berdiansk, în timp ce acesta livra ajutoare oamenilor din comunitate. El a spus că a fost legat la ochi, încătușat și plasat într-o secție locală de poliție.
Anton: ,,Le-am spus că nu sunt un organizator de proteste, ci doar un patriot al țării mele, Ucraina. Ei au spus că nu există o astfel de țară”.
Anchetatorii i-au administrat șocuri electrice prin cleme pe care le-au atașat de lobii urechii, la început pentru câteva secunde, apoi până la 20 de secunde, în timp ce puneau întrebări despre proteste și munca sa de voluntariat. „Au luat o armă automată, au îndreptat-o spre mine și mi-au spus să mă pregătesc să mor”, rememorează bărbatul.
După 90 de minute, l-au condus într-o celulă, unde, a spus el, a tușit cu sânge timp de trei ore. În a treia zi de arest, personalul de securitate rus l-a legat la ochi și l-a dus la etajul al doilea al unității, unde l-a pus să citească în fața camerei o declarație prin care să transmită oamenilor să nu participe la proteste și să aibă încredere în noile autorităţi.
A fost avertizat că, dacă nu va face înregistrarea, fiul și nepotul vor fi reținuți: „Un individ a stat în spatele camerei cu automatul îndreptat către mine. M-au pus să o citesc de două ori, pentru că prima nu le-a plăcut”. Forțele ruse l-au eliberat după ce l-au ținut trei zile în detenție.
Pe 5 aprilie a fost internat și tratat într-un spital dintr-un oraș controlat de ucraineni.
„Eram în pericol de cangrenă. din cauza rănilor de la gleznă. Am făcut o grefă de piele. Am stat în pat 22 de zile fără să mă trezesc, am fost externat pe 18 mai”, explică Anton.
„L-au călcat pe mâini și l-au bătut, forțându-l să mărturisească că este nazist”
Georgi Lebedev a dispărut pe 20 martie, chiar înainte să sărbătorească 14 ani de căsătorie cu Valeria. Forțele de securitate ruse l-au săltat din casa lui, dintr-unul dintre satele din regiunea Harkov.
Potrivit Valeriei, ofițerii FSB au fost interesați de filmările din telefonul lui Georgi, în care bărbatul apărea într-o uniformă de lucru, de camuflat și un walkie-talkie. Lucra pe clădiri înalte pentru un distribuitor de internet.
Ce s-a întâmplat la interogatoriu: „Mi-a spus că a fost torturat: l-au întins cu fața în jos pe podea, l-au călcat pe mâini și l-au bătut, forțându-l să mărturisească că este nazist. Nu aveau voie să bea sau să meargă la toaletă. A durat aproximativ 10 ore”.
Georgi a fost ridicat într-o mașină fără numere de înmatriculare și nu s-a mai întors acasă.
Valeria a scris mai multe scrisori, către Parchet, FSB, Procuratura Militară, administrația prezidențială a Rusiei și serviciul de frontieră pentru regiunile Belgorod și Voroneț. Nimeni nu a putut-o lămuri unde e soțul ei.
A aflat, inițial, că soțul ei ar fi într-un centru de detenție, apoi că ar fi trimis să lucreze în construcții, în regiunea Herson.
Ea este sigură că armata rusă ia în mod deliberat bărbați din Ucraina pentru a „utiliza ca forță de muncă sau carne de tun”.
Valeria Lebedeva continuă să spere: „Nici măcar nu mai am lacrimi și nu vreau să le arăt în fața copiilor mei. Îl așteptăm pe tata”.
,,Dacă aș fi rezident al Rusiei și aș asculta știrile, probabil aș crede că au venit să ne salveze, iar Ucraina este de vină pentru toate. Oamenii sunt zombi”.
Valeria: „Toată lumea intră în sita de filtrare, dar unii ies, alții nu”
Alexei Kovalenko, din Mariupol, a fost reținut într-unul dintre cunoscutele centre de filtrare: „Toată lumea intră în această sită, dar unii ies, alții nu”.
Împreună cu soția sa Iulia și cei trei copii, Alexei a plecat în Rusia în mai. Familia Kovalenko a rămas fără apartament, care a ars în timpul bombardamentelor.
Iulia, soția lui Alexei, a spus, îngrozită. „Aveam 23 de morminte cu cruci în curte.”
Alexei a fost reținut în satul Veselo-Voznesenka, sub acuzația de huliganism, pentru 20 de zile.
„M-au dus la biroul șefului centrului special de detenție, au închis ușa și au început să mă amenințe. «Mărturisește, atunci ne vom îndura de tine! Dacă nu mărturisești, te dăm cecenilor! Le place să omoare indivizi ca tine». Le-am spus: «Dați-mă cecenilor, voi vorbi eu însumi cu ei»”, adaugă Alexei.
Alexei a fost, ulterior, eliberat: „Nici nu știu de ce m-au ridicat, de ce mi-au dat drumul”.
Când un cetățean încetează să mai existe
În opinia episcopului Bisericii Ortodoxe Apostolice, Grigori Mihnov-Vaitenko, membru al Consiliului pentru Drepturile Omului din Sankt Petersburg, „există un număr mare de persoane dispărute, iar printre acestea se numără și cele ale căror rude au dovezi directe că o persoană se află în Rusia, în închisoare”.
Activiștii pentru drepturile omului spun că cetățeni ucraineni sunt reținuți la Simferopol, Kursk sau Briansk și că mulți dintre cei răpiți ajung pe teritoriul autointitulatei Republici Populare Donețk.
În același timp, încercările avocaților de a interacționa cu autoritățile – Serviciul Federal al Penitenciarelor, FSB, Ministerul Afacerilor Interne și Parchetul Militar – nu dau rezultate.
„Avocații care lucrează la cererile de la rude primesc răspunsuri destul de similare – nu există un astfel de cetățean”, încheie Mihnov-Vaitenko.