A rămas în memoria colectivă, ca un simbol al rezistenței Ucrainei în fața invaziei rusești, celebrul mesaj rostit de un grănicer ucrainean de pe Insula Șerpilor: „Navă militară rusă, du-te-n Nah...!”, către nava-amiral a Rusiei, „Moskva”, în timp ce era scufundată în Marea Neagră, pe 24 februarie 2022. Cei 80 de apărători ai insulei au avut de plătit însă un preț greu de imaginat.
Crucișătorul rus Moskva, după ce a fost lovit de o rachetă ucraineană Neptun, pe 14 aprilie 2022
Faptul că ucrainenii au răspuns la somația de a se preda prin trimiterea la origini „i-a deranjat foarte tare pe ruși”, spune fostul pușcaș marin ucrainean, Vladislav Zadorin, într-o discuție cu Serviciul ucrainean al Europei Libere. în iunie 2025, în marginea conferinței Globsec de la Praga.
Prizonieratul la ruși: între frică și speranță
În vârstă de 26 de ani, Vladislav este unul dintre cei aproximativ 80 de apărători ai insulei, care, după bombardamente intense, au căzut în prizonierat. Pentru Vladislav și camarazii săi au urmat 679 de zile de foame și tortură.
„Am fost bătuți în mod constant din cauza asta”, spune fostul pușcaș marin, care a fost eliberat în urma unui schimb de prizonieri, în ianuarie 2024.
Autoritățile ruse i-au supus pe el și pe ceilalți prizonieri de pe Insula Șerpilor unor teste audio pentru a descoperi cine anume rostise faimoasa replică.
„Am fost dus de opt ori la examinare medicală. Mi se dădeau povești pentru copii pe care trebuia să le citesc”, relatează Vladislav. „Mi-am dat seama de la prima încercare că ceva e în neregulă și, de fiecare dată, îmi schimbam vocea, tonul, răgușeam, făceam tot ce puteam ca să-i încurc”.
Eram saci de box
O realitate zilnică în închisorile rusești, pe care le compară cu lagărele de concentrare – „dacă scoți camerele de gazare și crematoriul, exact asta era acolo„ - abuzurile au devenit și mai severe după ce crucișătorul Moskva a fost trimis la fund de rachetele ucrainene.
„Am întâlnit o violență fără limite, atât fizică, cât și psihologică”, spune Vladislav. „Când ne loveau cu bastonul de cauciuc, după ce te loveau, veneau și te întrebau: Îți place foie gras? Ai mâncat foie gras? Dacă ziceai că da, atunci îți zdrobeau ficatul.
Nu au lipsit lecțiile de istorie despre cât de bun este regimul Putin, dar nici umilirea, castrarea sau violul: „Inițial o făceau în timpul interogatoriilor, dar apoi o făceau pur și simplu de plăcere, pentru că nu mai aveau cu ce să se distreze”.
Noi și noi echipe de anchetatori veneau prin rotație la închisoare pentru a „învăța pe noi cum să bată”: „Eram ca niște saci de box pe care se antrenau: unde să lovească cu electroșocul pentru a paraliza corpul, cum să folosească aparatul de electrocutat și cum să bată în rinichi”. „Știați că poți lovi în rinichi prin călcâie? Da, se poate. Dacă lovești călcâiele de mai multe ori, lovești rinichii. Pe toate le știm acum, le-am trăit, sunt experiențele noastre amare”, spune Vladislav.
Pentru el, „mai groaznică decât tortura fizică a fost foamea”. Avea 120 de kilograme când a fost luat prizonier și numai 60 la eliberare: „Mâncam șoareci, hârtie igienică, săpun de rufe, melci, viermi... Tot ce se putea mânca, am mâncat, pentru că ne era atât de foame”.
Vladislav și ceilalți prizonieri primeau zilnic câte trei bucăți de pâine neagră amestecată cu rumeguș sau nisip. „Era intenționat făcută așa. Ori mucegăită, ori altfel imposibil de mâncat... dar o mâncam, pentru că voiam să trăim”.
În iunie 2022, cu mult înainte ca Vladislav să fie eliberat, Ucraina a recucerit Insula Șerpilor, anunțând că forțele sale i-au alungat pe ruși de pe insulă, aflată la circa 40 km est de coasta Ucrainei și cea a României. Rusia a spus că s-a retras într-un „gest de bunăvoință”.
Poveștile lor sunt o amintire vie a prețului plătit pentru libertate și demnitate. Fiecare dintre acești oameni a trecut printr-un test extrem, iar curajul lor inspiră o întreagă națiune să nu renunțe la speranță.