Aproximativ 130 de oameni din Iahidne, sat aflat la periferia Cernihivului, s-au adăpostit, de pe 5 martie și până pe 2 aprilie, în subsolul școlii. Au dormit în picioare, abia au mâncat și și-au făcut nevoile în găleți. În luna petrecută în subsol, 12 dintre ei și-au pierdut viața, relatează BBC. Nu au putut fi evacuați până când rușii s-au retras.
Iahidne, oraș aflat la 18 kilometri de Cerhiniv și 140 de kilometri de Kiev, în apropiere de granița cu Belarus, a fost ocupat de trupele ruse aproape o lună. Când soldații au intrat în sat, femeile, bărbații și copiii au fost amenințați cu arma și duși în subsolul unei școli. Au stat acolo o lună, înghesuiți într-o cameră de 65 de metri pătrați.
Mikola Klimciuk: ,,Fiecare avea cel mult un spațiu de jumătate de metru. Dormeam în picioare. La un moment dat, m-am legat de balustradă cu o eșarfă, ca să nu cad. Am petrecut 25 de nopți așa”.
Bărbatul a explicat că nu te puteai mișca deloc, de teamă să nu calci pe oameni. În jur de 50 de copii, inclusiv bebeluși de două luni, erau în buncărul de la școală.
În același subsol se afla și Anastasia, 15 ani, alături de tatăl și bunica ei. Adolescenta mărturisește: „Nu am dormit deloc. Era imposibil. Se auzeau permanent obuze care aterizau în jurul școlii”.
Trăind cu morții
„Cât am stat acolo, în subsolul fără aerisire, 12 oameni, majoritatea în vârstă, au murit”, a spus Mikola. Nu sunt clare cauzele deceselor, dar bărbatul crede că au murit sufocați.
Când oamenii au murit, cadavrele nu au putut fi îndepărtate imediat. Soldații ruși nu permiteau acest lucru în fiecare zi. Și, din cauza bombardamentelor constante asupra localității, era imposibil să ieși din ascunzătoare.
Oamenii au stat cu morții printre ei și câteva zile.
„A fost înfricoșător. Îi cunoșteam pe oamenii care au murit”, spune și Anastasia.
„În condiţii normale, ei nu ar fi pierit. Putin este un criminal de război”, întărește Mikola.
Oamenii nu aveau voie să iasă afară nici măcar pentru a merge la toaletă. Au fost găleți, pe care reușeau să le scoată din adăpost de cel mult o dată pe zi. Iar de gătit, li se permitea să gătească la foc deschis, afară, dimineața și seara.
„Soldații ruși ne foloseau ca scuturi umane”
„Uneori, soldații scoteau oameni din adăpost, ca să-i folosească drept scuturi umane”, explică, înfiorat, Mikola. „Picioarele mele începuseră să se umfle. Dar trebuia să supraviețuiesc, pentru fiica mea și cele două nepoate”, spune el.
Pe 3 aprilie, rușii s-au retras din Iahidne. Dar traumele rămân. „Mă trezesc de multe ori în fiecare noapte. Mi se pare că aud sunetul împușcăturilor. Fug, speriată, în camera părinților”, mărturisește Anastasia.