Sute de mii de ruși au fugit de mobilizarea ordonată de Vladimir Putin și au luat calea Georgiei. Doi dintre ei povestesc pentru publicația poloneză Onet aventura evadării, pe biciclete pentru copii și aruncând cu bani în autorități și speculanți. Și-au lăsat în Rusia familiile, averea, joburile și speranțele. N-au avut altă scăpare. „În Rusia, nu există solidaritate. Noi fugim și așteptăm ca ucrainenii să ne elibereze”, spune unul dintre ei.
La punctul de trecere a frontierei Verkhniy Lars, drumul are două benzi de circulație: pe prima sunt autoturisme; cea de-a doua e dedicată camioanelor, bicicletelor, scuterelor și skateboardurilor. Verkhniy Lars e singura trecere terestră între Rusia și Georgia și nu poate fi parcursă la picior. Ai nevoie de un vehicul cu roți ca s-o faci. Așa e regula. Din 22 septembrie, după ce Vladimir Putin a anunțat mobilizarea cetățenilor pentru războiul cu Ucraina, Verkhniy Lars e aglomerată în permanență. Coada de mașini se mișcă lent – nimeni nu pare să se grăbească – și nu se termină niciodată. Dar important e că în Georgia intră toți cei care ajung la Verkhniy Lars.
„De ce îți părăsești patria? N-ai nicio rușine?”
Iura stă pe un skateboard, sub fereastra ghișeului de control al pașapoartelor. În spatele lui, Timofei se sprijină pe un scuter mic. Maxim și Alexei pedalează pe biciclete vechi, tot pentru copii. Alături de ei este și Arcadii. Are vreo 40 de ani și merge pe o bicicletă roz, feminină, cu panglici colorate atârnând de ghidon. Polițiștii de frontieră ruși îi privesc cu dispreț pe cei cinci călători. „De ce îți părăsești patria? N-ai nicio rușine?”, spune un ofițer. Bărbații tac. Nu vor să se certe, vor doar să plece din țară.
Urmează întrebările standard: „De unde sunteți?”. Din Moscova, Sankt Petersburg, Samara (aflat în sudul Rusiei, pe malul râului Volga, n.r.) și Ufa (capitala Republicii Bașchiria, aproape de granița cu Kazahstan n.r.).
Polițiștii vor să afle dacă au primit ordinul de mobilizare și toți răspund negativ. Vor să afle dacă au servit în Armată. Toți răspund negativ. Și vor să afle scopul călătoriei. „Turism”, spun în cor bărbații. Sub privirile ostile ale polițiștilor, cei cinci ruși primesc ștampilele pe pașaport. Așa povestesc Maxim și Alexei că au fugit din Rusia.
Echivalentul a 45.000 lei de la Moscova la Istanbul
În dimineața zilei de 21 septembrie, când Vladimir Putin a anunțat mobilizare „parțială”, mulți ruși și-au dat seama că nu-i de glumă cu războiul. E o realitate care le bate la ușă. Mai întâi, câțiva cetățeni au protestat în stradă. În special cei din republica Daghestan au fost virulenți și protestele lor au circulat în mass-media internaționale. Dar manifestațiile publice s-au soldat cu arestări.
Așa că cetățenii ruși au găsit alte supape. S-au vândut rapid biletele de avion către Istanbul, Erevan, Baku, Almatî și către alte destinații unde rușii n-au nevoie de o viză. Ca urmare, prețurile au explodat. Să ajungi de la Moscova la Istanbul putea să coste și echivalentul a 45.200 lei – și trebuia să cumperi și un bilet de retur, ca să nu trezești suspiciuni. În acest context, Georgia a devenit rapid o soluție salvatoare.
287.000 de ruși au intrat în Georgia până în iunie
În Georgia, cetățenii ruși n-au nevoie de vize: pot sta în țară, fără probleme, 365 de zile. Își pot deschide firme și își pot cumpăra imobile. În plus, rușii se simt bine în statul din munții Caucaz, mai ales că pot comunica în rusă, dar și pentru că nu e o țară scumpă.
Biciclete livrate la graniță
Când ajung, într-un final, la graniță, rușii vor să cumpere un loc în mașina cuiva pentru a trece punctul de frontieră. Costurile variază între 10.000 și 40.000 de ruble (800-3.200 lei). Iar timpul de așteptare se poate întinde până la cinci-șase zile. Maxim și Alexei au ajuns pe 25 septembrie la Verkhniy Lars. Dar se temeau că nu vor reuși să ajungă în Georgia până pe 30 septembrie, când Putin avea să anunțe rezultatul referendumurilor din Ucraina. Atunci, autoritățile ar fi putut închide granița pentru bărbații cu vârstă de mobilizare. Sau i-ar fi putut mobiliza chiar acolo, la frontieră. Cei doi ruși decis să facă rost de niște biciclete. Le-au comandat pentru a fi livrate la frontieră. În numai câteva ore, un armean le-a adus bicicletele. Erau mici, de copii. Le-a fost greu să găsească biciclete de adulți. În Caucaz, cei mai mulți adulți aleg ca mijloc de transport personal mașina – unii chiar calul – dar arareori bicicleta. Se mulțumesc și cu bicicletele de jucărie, vechi, uzate și foarte scumpe – o mie de dolari fiecare. Dar e cea mai rapidă metodă de a traversa punctul de frontieră. „Mai aveam 12 kilometri de mers. Nu dormisem de două zile. Am ajuns la frontieră după lăsarea nopții. Și era deja frig”, spune Maxim. La Verkhniy Lars, era o coadă lungă, formată din oameni obosiți, care așteptau de câteva zile. Lucrurile se mișcau încet, iar afară erau numai opt grade. „Au încetinit totul dinadins. Oameni chiar au început să strige să deschidă poarta. Părea că urmează să izbucnească o revoltă”, povestește Alexei. Dar porțile s-au deschis și cei cinci ruși au fost lăsați să treacă granița.
Vehiculele pe două roți revin goale în Rusia
Pe partea georgiană a frontierei, sunt munți de biciclete și scutere, majoritatea într-o stare avansată de degradare. O mașină tractează bicicletele abandonate înapoi în Rusia. Vor ajunge din nou în mâinile negustorilor ruși, care le vor vinde altor refugiați din calea regimului Putin. Și Maxim și Alexei și-au vândut bicicletele lor de copii, după ce au trecut frontiera. Le-au dat cu 500 de ruble (40 lei). „Probabil vor fi revândute cu alți o mie de dolari”, râde Alexei.
sursa: www.libertatea.ro