În plină ofensivă în Ucraina, Rusia și Camerun au semnat la 12 aprilie un acord militar pentru schimb de informații și antrenarea trupelor, un tip de acord care a devenit obișnuit în Africa și care există deja în aproximativ 20 de țări. În ultimul deceniu, Moscova și-a extins influență pe întreg continentul african pe baza a trei piloni: vânzarea de arme, prezența de instructori și mercenari, precum și acorduri comerciale și investiții în sectoare precum cel al cerealelor, al hidrocarburilor, al energiei și al mineralelor.
Nimic nu are loc întâmplător. În schimb, o treime dintre țările africane s-au abținut pe 2 martie la votul de condamnare a invaziei Ucrainei în cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Acest lucru are loc pe fondul unei simpatii populare tot mai mari pentru Rusia și al dezinteresului față de Occident, care este văzut că fiind legat de trecutul colonial. Există un sentiment de deja vu sovietic care amintește de anii 1960 și 1970.
Săptămâna trecută, două elicoptere de lupta au aterizat în Bamako. De când Franța a decis să se retragă din Mali, fluxul de arme și vehicule militare de la Moscova către această țară s-a intensificat la niveluri nemaiîntâlnite până acum. Între timp, sute de instructori militari ruși aparțînând unei forțe militare private rusești cunoscute sub numele de Grupul Wagner au aterizat în această țară africană, potrivit Franței și SUA, și acționează deja pe teren în lupta împotriva jihadismului. De la sfârșitul anului 2021, coincizand cu sosirea lor, rapoartele organizațiilor de apărare a drepturilor omului au remarcat o creștere a abuzurilor, a torturii și a execuțiilor extrajudiciare, cum ar fi masacrul de la Moura, în care au murit aproximativ 300 de civili în această localitate din centrul Mali, potrivit Human Rights Watch.
La sfârșitul săptămânii trecute, Al-Qaida a anunțat că a capturat un mercenar Wagner. Iar un instructor rus a murit pe 19 aprilie după ce vehiculul în care se află a lovit o bombă.
În timp ce Europa și Statele Unite își intensifica sancțiunile împotriva regimului lui Vladimir Putin, țările africane mențîn un grad ridicat de colaborare cu companiile rusești. „Nu că Africa va salva Rusia, dar continentul devine una dintre prioritățile politicii externe a Kremlinului, care va deveni mult mai agresiv în cucerirea piețelor africane și în propagandă să, poziționându-se că o alternativă la concurenții săi occidentali”, afirmă Tatiana Smirnova, expertă în relațiile dintre cele două teritorii la Centrul FrancoPaix, din cadrul Universității Quebec din Montreal, Canada.
Comerțul Rusiei cu Africa se ridică la aproximativ 20 de miliarde de euro pe an, potrivit declarațiilor făcute la agenția de presă rusă TASS de către directorul Băncii Africane de Export-Import, Benedict Oramah. În orice caz, este cu mult în urmă unor puteri precum China, Statele Unite, Franța sau chiar Turcia, care și-a crescut schimburile comerciale cu Africa începând din 2014, când cifra se ridică la aproximativ 10 miliarde de euro. Atunci, neutralitatea Africii pe tema sancțiunilor împotriva Moscovei pentru ocuparea peninsulei Crimeea a stimulat interesul Rusiei pentru acest continent. Investițiile sunt, de asemenea, în creștere.
În sectorul minier, o companie relevanță este Rusal, condusă de oligarhul Oleg Deripaska, prieten personal al președintelui Vladimir Putin și țintă a sancțiunilor occidentale. Rusal extrage bauxită în Guineea. Dar există și altele, precum Norgold, Renova, Alrosa sau Vi Holding, care operează în țări precum Africa de Sud, Angola, Burkina Faso, Zimbabwe și Republica Centrafricana, unde extrag aur, diamante, mangan și platină.
În sectorul hidrocarburilor, al gazelor și al petrolului, o mâna de companii rusești au devenit puternice în Africa, precum Rosneft, Gazprom și mai ales gigantul Lukoil, condus până acum o săptămâna de magnatul miliardar Vagit Alekperov, care s-a opus războiului printr-o declarație și a demisionat două luni mai târziu. Aceste companii sunt prezente în țări precum Ghana, Camerun și Nigeria.
Legătură dintre afacerile private și interesele statului rus este strânsă și evidență în exemple precum cel al lui Alexandre Bregadze, care este șeful Rusal în Guineea, dar și fost ambasador format la Academia Diplomatică din Moscova. Sectorul de securitate prezintă, de asemenea, aceste relații. Activitățile obscurului grup de mercenari Wagner, prezent în Libia, Mozambic, Sudan, Republica Centrafricana și acum și în Mali, sunt ușor de confundat cu cele ale armatei ruse însăși, iar grupul folosește chiar mijloacele de transport ale armatei. Potrivit serviciilor de informații occidentale, Wagner este finanțat de așa-zisul bucătar al lui Putin, un om de afaceri pe nume Evgheni Prigozin, care a fost sancționat și de SUA și UE și care l-a cunoscut pe președintele rus când acesta din urmă a luat masă la restaurantul sau din Sankt Petersburg.
Mai mult de o treime din armele pe care le cumpără Africa provin din Rusia, principalul sau furnizor, potrivit Institutului de Cercetare pentru Pace de la Stockholm, iar cele două principale țări beneficiare ale acestui armament sunt Egiptul și Algeria, dar mai sunt și altele, precum Nigeria, Sudan, Angola și Mali. Echipamentul include avioane de vânătoare, elicoptere, ambarcațiuni de asalt, tancuri, muniții și sisteme de apărare aeriană. Contractele dintre compania de stat Rosoboronexport și 20 de țări africane acoperă în aceste zile toate tipurile de arme.
Prin aceste contracte, țările africane cu regimuri dictatoriale sau militare care se află sub sancțiuni occidentale – cum ar fi Mali acum, dar și Libia sau Zimbabwe în timpul regimului lui Robert Mugabe – pot avea acces la arme pe care alte țări le refuză.
„Rusia se sprijină pe imaginea creată în Africa de Uniunea Sovietică, într-o perioada în care Moscova a sprijinit numeroase mișcări de eliberare, a format studenți și a construit spitale. Este percepută că un fel de frate mai mare, un apărător al suveranității Africii, întruchipând un model de dezvoltare alternativ la cel occidental. Dar această viziune idealizată nu corespunde realităților geopolitice și morale ale Rusiei de astăzi, care a declanșat războiul din Ucraina”, adaugă Smirnova, de la Centre FrancoPaix.
După căderea Uniunii Sovietice, în cadrul căreia zeci de mii de tineri africani medici, arhitecți, ingineri și soldați au fost formați de marea putere, relațiile s-au prăbușit. Dar, în urmă cu puțin peste un deceniu, Putin însuși a inspirat o revenire triumfală, care a atins punctul culminant la summitul Rusia-Africa organizat la Soci în 2019, la care au participat până la 45 de șefi de stat de pe continentul african. O a două reuniune la Moscova este planificată pentru 2022.
sursa: www.aktual24.ro