În săptămâna dinaintea Crăciunului, sala Auditorium a Universităţii de Muzică Bucureşti a găzduit un concert de colinde româneşti şi ucrainene. Evenimentul a fost organizat de asociaţia Amurtel România, cu sprijinul Consiliului Norvegian pentru Refugiaţi şi al Artexim, instituţia care se ocupă de Festivalul Enescu.
„Au fost mai multe minuni în culisele acestui concert, pentru ca el să poată avea loc”, a spus Didi Deshaies, preşedinte al Amurtel România, către publicul din sala Auditorium.
În jur de 200 de oameni, de toate vârstele, români şi ucraineni, au asistat la spectacol. Intrarea a fost liberă, pe baza unei înregistrări trimise pe mail.
Sala a fost pusă la dispoziţie de Universitatea de Muzică. Cele două coruri şi cele două pianiste au fost chemate şi adunate după publicarea de zeci de anunţuri pe reţelele de socializare sau din om în om. „Nu a fost vorba de artişti care au mai cântat împreună, la repetiţii s-au cunoscut şi acum au apărut prima dată alături în faţa unui public”, a adăugat Didi Deshaies.
Programul concertului a cuprins 20 de colinde: 10 româneşti şi 10 ucrainene. Spectatorii au primit caiete cu textele cântecelor: cele româneşti au fost transcrise fonetic cu chirilice, pentru publicul ucrainean, iar cele ucrainene au fost, la fel, transcrise fonetic în alfabetul latin. „Pryletily Anheliata, yak ptashata z neba” sună un vers de colind ucrainean: „Îngerii au sosit, ca o pasăre din cer”. Dorinţa organizatorilor a fost ca spectatorii să cânte şi ei, odată cu cei de pe scenă.
„Atunci când se unesc mai multe voci care cântă la unison, se creează un sentiment puternic de unitate, bucurie și fraternitate. Acesta nu este un concert tipic, ci mai degrabă o oportunitate de participare la un act artistic a tuturor celor ce se vor alătura să cânte împreună. Acest eveniment își propune să fie un mod frumos de a experimenta și de a vă bucura de unitatea și solidaritatea a două națiuni ce s-au apropiat și mai mult în această perioadă greu încercată. Este, de asemenea, o modalitate a României de a ura un bun venit ucrainenilor și a altor străini în țara și cultura noastră apreciind înzestrările culturale pe care le-au adus aceștia cu ei”, se arată în invitaţia la concert.
Mulţi spectatori au încercat, într-adevăr, să murmure măcar şi colindele vecinilor, colindele celuilalt pe care războiul ni l-a adus mai aproape. La o ascultare mai atentă, cântecele de Crăciun româneşti şi ucrainene nu sunt cu mult diferite între ele. Ei spun „Kolyad, kolyad, kolyadnycya”, noi spunem „Colindă, colindă, colindă”.