Declarat mort după un teribil accident rutier, bărbatul a scăpat grație prezenței de spirit a unui brancardier care trecea întâmplător pe acolo și a observat că „mortul” are puls și respiră.
Povestea de viață a unui fost polițist rutier de peste Prut bate orice scenariu de film. El a înviat pur și simplu din morți, după ce a zăcut circa 12 ore la morgă, în împrejurări învăluite în mister.
Adjutantul șef Titus Honceriu va împlini în luna august vârsta de 80 de ani. În afara episodului de la morgă, viața l-a supus la suferințe de neimaginat: a trecut prin 16 intervenții chirurgicale și a fost diagnosticat cu o boală care de regulă nu iartă. S-ar putea scrie o carte despre viața lui.
Viața i-a fost presărată și de bucurie și de amărăciune, dar și de moarte. Moartea lui, scrie presa română. S-a întâmplat în ziua de 6 iunie 1972, zi de o importanță maximă pentru Nicolae Ceaușescu: ziua în care Fidel Castro, președintele Cubei, „El Lider Maximo”, a venit în România. Coloana oficială spre aeroportul Otopeni era condusă de motociclistul Titus Honceriu, de la Miliția Rutieră București. Avea doar 29 de ani.
„Eram în misiune oficială, cu viteză, cu sirenele pornite, când din curtea CAP-ului Otopeni a ieșit o căruță cu doi cai. Nu am mai avut timp să frânez, cred că erau doar șapte metri între mine și atelaj. Am intrat în plin în căruța trasă de caii speriați, căruța s-a rupt. Inițial, nu am știut ce s-a întâmplat. M-am ridicat, aveam casca pe cap, dar după câteva clipe mi-am pierdut vederea, m-au cuprins durerile”, a declarat Titus Honceriu, pentru Adevărul.
Colegii nu au mai așteptat ambulanța. L-au dus cu mașina la Elias, unde toate sălile de operații erau pline. A ajuns la Floreasca unde medicii nu i-au dat nici măcar o șansă de supraviețuire.
„Am fost operat în fața studenților la medicină, ca material didactic, iar ei luau notițe. Aveam șapte coaste rupte, explozie de lob hepatic… Au venit cei mai buni chirurgi”, povestește polițistul.
Când și-a revenit din operație, nu mai vedea nimic. Îl auzea însă pe medicul anestezist spunându-i soției sale să fie puternică, să nu mai plângă, că e femeie tânără și că asta a fost. La 12 ore de la accident a fost declarat mort și dus la morgă, printre cadavre. Ce s-a întâmplat, avea să afle de la alții.
„M-au dezbrăcat, mi-au legat picioarele și m-au dus la morgă. Am stat acolo toată noaptea, nu îmi amintesc nimic. Dimineață însă, a venit un brancardier. Aducea trupul unei femei care se otrăvise. S-a uitat la mine, a văzut că mișc și i-a alarmat pe toți. M-au dus în Reanimare și mi-am revenit. Fusesem în moarte clinică”, poveste înfiorat polițistul.
Are un regret: nu l-a cunoscut niciodată pe brancardierul salvator. Ar fi vrut să îi mulțumească pentru că fără el ar fi fost de 51 de ani în mormânt.
După ce a renăscut, trei luni a stat în spital. Era cel mai vechi pacient de acolo iar colegii dormeau cu rândul lângă el.
Chiar și așa, cu trupul fărâmițat, la meserie nu a renunțat. A muncit 34 de ani.
„După 11 luni de concediu medical, am revenit la muncă. Mai întâi la secretariat, apoi a predat dirijarea, a fost polițist examinator și în cele din urmă am dat examen și am ajuns la biroul permise de conducere”, rememorează polițistul. După 34 de muncă, în 1998, a ieșit la pensie, cu fruntea sus.
Nu oricum, ci în aplauzele colegilor. După un destin zbuciumat, se considera totuși norocos: are familia aproape, iar fiul său i-a călcat pe urme și poartă cu mândrie uniforma de polițist.