De la declanșarea conflictului armat pe teritoriul Ucrainei, poporul nostru în nenumărate situații a dat dovadă de ospitalitate și compasiune nemărginită față de suferința altora. În localitatea Cărpineni în prezent sunt cazați 150 de refugiați, printre care există și persoane integrate în familiile din localitate, scrie diez.md.
Tatiana Marcu este locuitoare a regiunii Odesa. A ales Republica Moldova, fiindcă aici se află rudele, o verișoară, dar și fiindcă este cea mai apropiată zonă în care se simte în siguranță. Mărturisește că nu a reușit să ia cu sine prea multe lucruri, doar strictul necesar, de fapt nici jumătate din ceea ce s-ar putea numi necesar. Deocamdată, va rămâne aici și speră că într-o zi va primi vestea mult așteptată, că este din nou liniște acasă. Din prima zi de la declanșarea focului în Ucraina, a înțeles că trebuie să plece, însă mult timp nu s-a hotărât, a așteptat, a așteptat ca restul că poate se va face bine, însă acest bine nu și-a mai făcut prezența. Se culcă cu o singură dorință, visează să fie pace pe întreg pământul, între toate popoarele. Urează tuturor pace și inteligență, înțelepciune, în special când vine vorba despre relațiile cu cei din jur.
Veronica Secu spune că nici nu a stat pe gânduri când a venit vorba despre cazarea Tatianei, mai ales că îi este verișoară. Spune că două săptămâni a ținut legătura și încerca să o convingă să vină în Moldova, însă Tatiana era ascunsă ca și ceilalți și refuza această propunere, până în momentul în care deja totul s-a înrăutățit, fiind la limită. Veronica zilnic urmărește știrile despre situația din Ucraina și mărturisește că frica nu are limite.
Tatiana s-a adaptat de minune la noile condiții, însă o macină dorul de casă, de pământul strămoșesc, uneori se gândește să revină, însă deocamdată este prea riscant. Nu s-au revăzut de 10 ani, însă circumstanțele care le-a reunit sunt extrem de triste și cu adevărat tragice, însă totuși a fost așteptată cu drag de către toți membrii familiei. Când a văzut-o intrând pe poartă, inima i-a fost cuprinsă pe neașteptate atât de bucurie, cât și de o lacrimă involuntară pe obraz, de tristețe. Bucuria se explică prin faptul că a revăzut-o, dar spune că, momentan, a conștientizat valoarea cuvântului pace, acest cuvânt este cel mai de preț pentru toți. „Dacă toți până acum voiau sănătate, bani și alte dorințe pământești, acum toți doresc doar un singur lucru – pace!”
Acesta este un exemplu din o mulțime de familii din Republica Moldova care au integrat refugiați în sânul familiei sau care s-au întâlnit cu rude din Ucraina și le adăpostesc în casele lor atât timp cât în statul vecin este război.