La doar 14 ani, Harrison a trecut printr-o operație majoră la piept și a avut nevoie de numeroase transfuzii de sânge. A supraviețuit datorită unor donatori pe care nu-i cunoștea. Experiența l-a marcat atât de puternic, încât și-a promis că, atunci când va putea, va deveni la rândul lui donator.
La 18 ani, și-a ținut promisiunea.
Ceea ce nimeni nu știa atunci era că plasma lui avea să se dovedească extrem de valoroasă. Medicii au descoperit că avea anticorpi Anti-D, folosiți în prevenirea bolii hemolitice a fătului și nou-născutului, o complicație care poate apărea în anumite sarcini atunci când mama are Rh negativ, iar copilul Rh pozitiv.
Din plasma unor donatori precum Harrison se produce imunoglobulina Anti-D, administrată femeilor eligibile pentru a preveni formarea anticorpilor care pot afecta o sarcină actuală sau viitoare.
James Harrison a continuat să doneze timp de peste șase decenii.
Nu o dată.
Nu de zece ori.
Nici măcar de o sută de ori.
Până la retragerea sa din 2018, la vârsta de 81 de ani, ajunsese la 1.173 de donații, majoritatea de plasmă.
Australian Red Cross Lifeblood estimează că donațiile sale au contribuit la producerea de doze Anti-D suficiente pentru a ajuta la protejarea a aproximativ 2,4 milioane de bebeluși. De aici și supranumele care l-a făcut celebru: „Man with the Golden Arm” – Omul cu brațul de aur.
Dar există și un detaliu neașteptat.
Deși a donat de peste o mie de ori, lui James Harrison nu-i plăceau acele. La donări prefera să nu privească acul și să-și îndrepte atenția în altă parte.
Poate tocmai acest lucru face povestea lui și mai umană: nu era lipsit de teamă. Pur și simplu considera că motivul pentru care dona era mai important decât disconfortul său.
James Harrison a murit în februarie 2025, la 88 de ani. Povestea sa însă nu s-a încheiat odată cu el.
Cercetătorii australieni au continuat să studieze anticorpii Anti-D, inclusiv prin proiecte care folosesc celule provenite de la donatori precum Harrison, în speranța că într-o zi acești anticorpi vor putea fi produși în laborator la scară mai mare.
Povestea lui James Harrison nu este, așadar, doar despre un tip rar de anticorpi. Este despre o promisiune făcută în adolescență și respectată timp de o viață.
Un om a primit sânge când avea nevoie.
Apoi și-a petrecut zeci de ani dând înapoi.
☀️ Gândul zilei: Uneori, cea mai puternică formă de recunoștință este să transformi binele primit într-un bine care ajunge mai departe.