Are 84 de ani și o viață grea, dar demnă — asemenea unei cărți vechi, cu pagini îngălbenite de timp, dar pline de sens. Se numește Ion și s-a născut în raionul Orhei, acolo unde copilăria i-a fost scurtă și muncile grele timpurii. A crescut în colhoz, alături de mama sa, iar lumea întreagă i s-a deschis printr-o poartă aparent fragilă: cartea.
„Cartea a fost slăbiciunea mea, m-a salvat”, spune cu o blândețe care contrastează cu greutățile prin care a trecut. A visat să devină actor, dar timiditatea – „o tăcere care mi-a ținut ușile închise” – l-a făcut să-și caute drumul în alte cuvinte, mai sigure: cele scrise și predate. A ales filologia și a devenit profesor universitar de limba română la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău.
Timp de peste două decenii, a stat în fața generațiilor, predând nu doar gramatică sau literatură, ci și respectul pentru limba română și rădăcinile culturale. „Cine voia să treacă colocviul, trebuia să-mi spună Miorița din scoarță-n scoarță. Nu conta cine era — student sau profesor. Așa mi-am făcut o lege.” Își amintește, cu un strop de mândrie, cum vorbitorii de rusă sau alte limbi străine se chinuiau să o memoreze, dar nu primeau notă până nu o recitau cap-coadă.
În tinerețe, a bătut satele Moldovei, culegând doine, balade și descântece din gura bătrânilor. Acele comori orale sunt păstrate astăzi în 17 volume aflate la Academia de Științe. „Mi-aș trăi viața din nou, tot așa cum a fost. Am trăit-o cinstit”, spune senin.
Dar viața nu i-a fost blândă la bătrânețe. Pensia lui este de 3200 de lei, sănătatea s-a șubrezit, iar singurătatea a devenit o prezență zilnică. Cu toate acestea, nu se plânge. Încă mai cumpără cărți, oricât de puțin i-ar rămâne. „Am acasă o bibliotecă mare, cărțile sunt viața mea, m-au salvat în momentele grele.”
De doi ani, domnul Ion este beneficiar al Cantinei Sociale Mobile „Aproape de Aproapele”, un proiect care oferă mâncare caldă și sprijin emoțional persoanelor vârstnice aflate în nevoie. „Pentru mine, mâncarea asta e existență. Și nu doar a mea, ci și a bunătății oamenilor care ne hrănesc. Mă ajută să ies din casă, să nu mă sting de tot.”
Deși viața i-a oferit recunoaștere intelectuală, bătrânețea l-a adus în pragul supraviețuirii. Și totuși, nu cere nimic. Are în el o demnitate care nu s-a pierdut, o credință senină și o dragoste necondiționată pentru oameni. „Eu cred că mai există speranță pentru țara asta. La cantină o găsesc. În fiecare om care ne aduce o farfurie cu mâncare caldă. Nici nu-și dau seama cât bine fac.”
Profesorul care a educat generații întregi și a cules folclorul neamului nostru trăiește azi din ajutorul altora. Dar ceea ce dăruiește el este mult mai valoros: o lecție tăcută despre demnitate, răbdare și iubirea de oameni. O viață trăită ca o carte veche — rară, profundă și de neuitat.
Moșii de Vară – Un dar în amintirea celor dragi
Pe 7 iunie 2025, creștinii ortodocși marchează Moșii de Vară, zi de pomenire a celor adormiți. Este un prilej de rugăciune, milostenie și fapte bune în memoria celor care nu mai sunt printre noi. La Cantina Socială Mobilă „Aproape de Aproapele”, gesturile de generozitate prind viață zilnic, oferind peste 150 de mese calde bătrânilor din Chișinău — un dar simplu, dar esențial, în numele iubirii și al speranței.
Dăruiește o masă de pomenire
Dorul și durerea celor plecați dintre noi rămân adânc întipărite în suflet. Dar, prin rugăciune și fapte bune, putem aduce lumină și alinare – atât inimii noastre, cât și sufletelor lor.
Diaconia vă invită să transformați amintirea celor adormiți într-un act de sprijin față de aproapele: organizați o masă de pomenire la Cantina Socială Mobilă „Aproape de Aproapele”.
În ziua pomenirii fiecare beneficiar va primi, împreună cu prânzul cald și pâine, o rugăciune cu numele celui răposat.
Pentru mai multe detalii vă îndemnăm să apelați la numărul de telefon: 060421263.