Credincioşii romano-catolici, protestanţi şi reformaţi sărbătoresc duminică, Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creştinilor.
Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, Şerban Tarciziu, consideră că salutul: "Cristos a înviat!" semnifică înnoirea pe care Jertfa Lui de sine a înfăptuit-o în lume, iar prin răspunsul "Adevărat a înviat!" mărturisim că această transformare s-a realizat şi în vieţile noastre.
"Prin urmare, în Marea Sărbătoare a Învierii Domnului Isus, atunci când ne adresăm salutul: "Cristos a înviat!" noi mărturisim nu doar revenirea la viaţă a Răstignitului de pe colina Calvarului, petrecută cu aproape 2000 de ani în urmă, ci mai ales înnoirea pe care Jertfa Lui de sine - Jertfă pe care noi o actualizăm la Sfânta Liturghie - a înfăptuit-o în lume. Iar, atunci când răspundem: "Adevărat, a înviat!", mărturisim, de fapt, că această înnoire s-a realizat şi în vieţile noastre. Ar fi bine pentru vieţile noastre să nu (ne) minţim când rostim aceste cuvinte", a declarat, pentru AGERPRES, Tarciziu Șerban, scrie ziare.com.
El a arătat că, "în esenţă, sărbătorile pascale creştine evocă seria de evenimente care l-au condus pe Isus din Nazaret, într-un prim moment, către un destin tragic, cel al morţii pe cruce".
"La capătul a două procese, condamnarea la moarte a lui Isus a fost rostită în pripă, iar execuţia s-a desfăşurat fără întârziere, dat fiind că Sărbătoarea Paştelui iudaic urma să înceapă în câteva ore, la apusul soarelui. Scena pătimirii şi a morţii au fost înfiorătoare ştiind că răstignirea presupunea expunerea oprobriului public a condamnatului prin ţintuirea trupului său gol pe o cruce. Moartea a avut loc după câteva ore de agonie, iar înmormântarea s-a desfăşurat fără prea multe pregătiri specifice", arată Şerban Tarciziu.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, un astfel de deznodământ a fost perceput de unii ca un mare eşec pentru cineva care afirma pretenţii salvatoare atât de mari, dar alţii, în schimb, au citit această dramă ca pe împlinirea profeţiei din vechime care punea în scenă suferinţa unui Slujitor al lui Dumnezeu prin a cărui pătimire şi moarte este salvat poporul.