Solstițiul de iarnă este un fenomen astronomic și astrologic ce se întâmplă în fiecare an, în noaptea din 21-22 decembrie. Deși iarna meteorologică sosește încă de la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstițiului de iarnă.
Solstițiul de iarnă din 22 decembrie aduce cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte. Durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute. În emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea.Solstițiul este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezinta consecința mișcarii reale a Pământului în jurul Soarelui. Axa polilor Pământului își păstrează (în primă aproximatie) direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinata cu 66° 33' față de planul orbitei terestre, iar soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cerești numit „ecliptică”, a carui înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27'.La momentul solstițiului de iarnă Soarele se află deci în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27' sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.