Mamă, cântăreață, profesoară, Ulyana Iurcuț e născută în Colomeea, în vestul Ucrainei, și a ajuns în România acum un deceniu. Interpretă de muzică populară extrem de cunoscută în zona Sighetu Marmației, îi învață să cânte la pian pe copiii români și spune că nici nu se poate gândi că ne putem trezi într-un război care să-i facă pe oameni, inclusiv pe părinții săi din vestul Ucrainei, să-și părăsească locuințele.
În ultimii 10 ani, Ulyana Iurcuț și-a făcut un nume în nordul Maramureșului. Profesoară de muzică la Școala Gimnazială de Arte din Sighetu Marmației, membră a formației Iurcuț, care cântă muzică populară românească și ucraineană, ea a ales să plece, alături de soțul pe care l-a cunoscut la facultate, în Ucraina, scrie libertatea.ro.
Și să înceapă o viață nouă în România, la sud de Tisa. Face naveta între satele Valea Vișeului, Crăciunești și orașul Sighetu Marmației, unde predă pianul și de unde participă la concursuri naționale și internaționale cu elevii ei.
Într-un interviu de pace într-o perioadă agitată pentru țara ei de baștină, Ulyana vorbește despre acasă, despre România și despre lucrurile care îi unesc pe români și pe ucraineni.
”Nu am renunțat la cetățenia ucraineană, cu toate că am învățat deja română, iar mama mea se amuză că deja vorbesc ucraineană cu accent de Valea Vișeului.”
”– De când ești în România?
– Uite, cred că ne apropiem de 10 ani. Imediat după ce m-am căsătorit cu soțul meu, Mikola, care e ucrainean din România, din satul Valea Vișeului, am stat mai întâi în Ucraina. Apoi am ajuns la el acasă când fiul nostru a făcut doi ani.
– V-ați cunoscut la Conservator?
– Da, la Ivano-Frankivsk, în Ucraina. E un oraș frumos, nu departe de granița cu România.
– Pe cine ai lăsat în Ucraina?
– Părinții mei, mai am o soră acolo. Eu sunt din Colomeea, oraș din vestul Ucrainei.”
Întrebată ce crede despre stuația tensionată din țara din care vine, astista spune că nici nu vrea să se gândească la un eventual război.
”Nu, nici nu vreau să mă gândesc că s-ar întâmpla ceva și în cazul familiei. Nu mă gândesc că ar trebui să plece de acolo. Vreau să merg la ei în pace, așa cum este și acum. Nu mă gândesc că putem ajunge, ca oameni, în război.”