Cursa aeriană Atena–Chișinău care l-a adus acasă pe fostul lider democrat Vlad Plahotniuc a fost trăită intens de pasagerii aflați la bord. Un martor ocular, Librar Lazi, a povestit pe Facebook experiența de a călători alături de unul dintre cei mai controversați politicieni moldoveni, oferind o perspectivă inedită asupra atmosferei din avion și a comportamentului oligarhului.
Redăm mai pe larg fragmente din relatarea martorului:
„Astăzi librarul a zburat din Atena spre Chișinău. Cu câteva zile înainte, mândra librarului a aflat că oligarhul moldovean care urma să fie transferat la Chișinău pentru judecată va fi transportat tocmai la această dată. Am glumit că vom veni cu același avion, că îl vom aduce noi acasă... dar cine putea crede că un om care deține milioane, va fi adus cu o cursă econom? N-am crezut. Până în clipa în care am urcat pe scara din spate în avion, și am dat față-n față cu INTERPOL & mascații.
Ce să vă spun despre onoarea de a sta pe același rând de scaune cu ‘mirele’? În fine, norocul meu a fost să nu am bani să-mi cumpăr locul, astfel am fost puși pe ultimile scaune, la distanță de doi mascați de Plahotniuc.
Ce vedeau ceilalți pasageri ai avionului? O paiață bună de fotografiat pentru a râde pe seama ei cu familia Facebook, chiar dacă era interzis de fotografiat. Dar nimeni nu privea cu ură, nu-nu, el e personajul negativ care stârnește admirația (periculos moment), el e Godzila financiară căruia voiau să-i pună mâna pe solzi, el e antieroul pentru care s-a inventat sindromul Stockholm.
Ce am văzut eu?
Tipul citea o carte. În toată forfota din jurul său, el citea calm, trăgea linii sub rânduri fără să-i tremure pixul elegant pe care-l ținea deasupra paginilor. Ce citea? „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună. Care acum se găsește în volumul „Aroganța gândirii”. Un volum de eseuri filosofice, în care perspectivele ideilor vor să fie neconvenționale, așa cum sunt și activitățile lui Plahotniuc (să luăm ca exemplu, să ziceeem: furtul miliardului, da).
Oricare din colegii mei m-ar întreba de ce aș promova acest personaj, sau acest autor – dacă tot e controversat pentru multă lume. Răspunsul meu ar fi, cred, acesta (deocamdată): orice om, oricât de puternic, diabolic, orice energumen sau ubermensch, ar fi zguduit în așa măsură de evenimentele de așa amploare din jurul lui – de amplasarea celor din jurul lui Plahotniuc de astăzi, se înțelege –, încât nu l-ar fi salvat decât filmulețele lui Victoria Furtună de pe Tik-Tok (uite acolo paiațe și sperietori, acolo spectacol de groază și amuzament!).
Acesta însă citea absorbit de un text, subliniind și notând paralel, adică, era unu la unu cu textul. Indiferent ce citea. Uitați că citea Dorian Furtună. Pentru mine, ca librar, era important însăși activitatea care-l făcea să reziste la avalanșa asta amară de atenție și că...utare din partea lumii întregi (lumii moldovenești cel puțin). Lecție de stoicism, dacă vreți. Lecție despre citit, mai degrabă.
Asta a contat. Și povestea despre citit și călătoria cu Plahotniuc pe care pot să o spun. Până la urmă, poveștile fac lumea. Poveștile ne fac pe noi. Iar de nelegiuiri, din povești sau din realitate, sper să se ocupe cine trebuie.”