Un roman aproape uitat al literaturii europene, scris în urmă cu trei decenii, a fost redescoperit și transformat peste noapte într-un fenomen editorial global. „Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat” al scriitoarei belgiene Jacqueline Harpman, publicat inițial în 1995, a devenit brusc un bestseller internațional, vânzând peste 435.000 de exemplare — mai bine de jumătate în Statele Unite. Ascensiunea fulminantă a cărții coincide cu realegerea lui Donald Trump, într-un context politic în care drepturile femeilor sunt din nou în centrul atenției.
Descrisă de criticii literari drept „Povestea slujitoarei” a Generației Z, cartea Harpman a fost readusă în atenția publicului de platforma TikTok, unde influenceri și cititoare pasionate din comunitatea #BookTok au transformat romanul într-un simbol al rezistenței feminine. „Este extraordinar!”, a exclamat editoarea franceză Raphaëlle Liebaert, care confirmă că drepturile de publicare au fost deja vândute în 31 de țări.
Publicată în Belgia de editura Stock în 1995, cartea a fost finalista prestigiosului Prix Femina, dar a rămas ani de zile în umbră. A fost tradusă și în engleză încă din anii ’90, însă fără un impact notabil.
Redescoperirea a venit în 2018, când un editor de la Penguin Random House, inspirat de succesul relansării romanului Povestea slujitoarei de Margaret Atwood, a decis să republice și romanul belgian, mai întâi în Marea Britanie, apoi în SUA în 2022.
Romanul Harpman explorează o lume distopică prin ochii unei fete fără nume, închise alături de alte 39 de femei într-o cușcă subterană. Fata, singura fără amintiri despre lumea de afară, trăiește în tăcere, sub supravegherea bărbaților înarmați care nu le adresează niciun cuvânt. După o alarmă misterioasă, paznicii dispar, iar femeile evadează într-o lume pustie, fără oameni, fără direcții, fără trecut.
Această alegorie minimalistă, aparent atemporală, devine în contextul actual un simbol al rezilienței și al redescoperirii sinelui feminin.
„Ce e de făcut când, deodată, te regăsești sub cerul liber, fără repere sau resurse, abandonată ție însăți?”, întreabă naratorul, reflectând anxietățile și speranțele unei lumi în derivă.
Succesul neașteptat vine pe fondul tensiunilor politice din SUA, unde realegerea lui Donald Trump și restrângerea drepturilor reproductive — culminând cu decizia Curții Supreme de a elimina protecția federală a avortului — au reaprins dezbaterile despre corpul femeii, libertate și opresiune.
Romanul lui Harpman a fost republicat exact cu o lună înainte de această decizie istorică.
Deși Harpman nu a intenționat o lectură explicit feministă, romanul său a fost reinterpretat de noile generații prin această prismă.
Liebaert subliniază: „Textul ei este de o modernitate uluitoare. Nu a îmbătrânit nici în stil, nici în conținut.” Dincolo de aspectele politice, „Eu, care nu am cunoscut niciodată un bărbat” rămâne o meditație profundă asupra umanității, libertății și supraviețuirii.
Jacqueline Harpman (ca. 1995), écrivaine de langue française et une psychanalyste belge.
Jacqueline Harpman a murit în 2012, fără să fie martoră la triumful tardiv al romanului său. Dar generațiile actuale par să-l fi adoptat cu entuziasm, dându-i exact publicul de care avea nevoie — unul gata să-l înțeleagă și să-l ducă mai departe.