Ilie Ilașcu, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova, senator în Parlamentul României și fost deținut politic al regimului separatist de la Tiraspol, a încetat din viață la vârsta de 73 de ani. Familia a anunțat decesul, descriindu-l drept „un om de o verticalitate exemplară, un pilon de demnitate, curaj și iubire”.
Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu îl pot petrece la capela Bisericii „Sfânta Sofia” din Calea Floreasca nr. 216, București, începând cu 18 noiembrie 2025, ora 14:00, până pe 20 noiembrie 2025.
Născut la 30 iulie 1952, în satul Taxobeni, raionul Fălești, Ilie Ilașcu a fost una dintre personalitățile marcante ale mișcării de renaștere națională din Basarabia. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în legislaturile 1994–1998 și 1998–2000, iar ulterior a reprezentat România în Senat în perioadele 2000–2004 și 2004–2008. Între 2001 și 2008 a fost membru titular al delegației României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
Ilașcu a jucat un rol esențial în Mișcarea de Eliberare Națională (1988–1992) și a condus Frontul Popular din Moldova la Tiraspol, până în 1992, când organizația a fost lichidată de autoritățile separatiste. A participat la luptele de pe Nistru din 1992, în calitate de comandant al unor structuri speciale ale Ministerului Securității Naționale.
În același an, a fost arestat de GRU împreună cu trei colegi și a devenit deținut politic al regimului de la Tiraspol până în 2001. În 1993, a fost condamnat la moarte de o instanță nerecunoscută internațional, subordonată politic Moscovei.
Un moment de referință în cazul său l-a constituit hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2004, în cauza „Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia”. CEDO a stabilit că atât Federația Rusă, cât și Republica Moldova poartă răspunderea pentru tortură, privațiune ilegală de libertate și încălcarea dreptului la corespondență în cazul lui Ilie Ilașcu și al celorlalți deținuți.
De-a lungul vieții, Ilie Ilașcu a fost decorat cu numeroase distincții. În 2001 i-a fost conferit Ordinul Național „Steaua României”, iar în 2010 a primit Ordinul Republicii din partea autorităților de la Chișinău. A fost declarat Cetățean de Onoare al municipiilor București și Chișinău, al orașului Sighișoara și al altor peste 37 de localități și județe din România.
Memoria sa rămâne strâns legată de lupta pentru libertate, demnitate națională și drepturile omului în spațiul dintre Prut și Nistru.