Lunetistul canadian Wali, pe care rușii au pretins că l-au ucis, e în viață și s-a întors acasă, unde a oferit un amplu interviu publicației online de limbă franceză La Presse, din Quebec. El spune că războiul din Ucraina e o dezamăgire și povestește că a tras doar două gloanțe cât a fost pe front, împotriva armatei ruse.
La două luni după ce a răspuns apelului președintelui Volodimir Zelensk de a apăra Ucraina, lunetistul Wali s-a întors în Quebec.
„Sunt norocos că sunt încă în viață, chiar s-a apropiat moartea de mine”, a spus fostul soldat al Regimentului Regal 22, într-un interviu acordat chiar în casa sa din zona metropolitană a Montrealului.
Ultima sa misiune în regiunea Donbas, într-o unitate ucraineană, i-a precipitat oarecum întoarcerea. Dimineața devreme, când tocmai se așezase lângă un șanț expus focului tancurilor rusești, doi dintre recruți au ieșit din tranșee pentru a fuma o țigară.
„Le-am spus să nu se expună așa, dar nu m-au ascultat”, spune Wali. Un foc de obuze „foarte precis” de la un tanc rusesc a fost tras asupra lor. „A explodat puternic. Am văzut schijele trecând ca niște lasere. Corpul mi s-a tensionat. Nu auzeam nimic, îmi țiuiau urechile. A fost cu adevărat violent.”
A înțeles imediat că nu mai era nimic de făcut pentru cei doi frați de arme ucraineni care fuseseră loviți: „Mirosea a moarte, este greu de descris; este un miros macabru de carne carbonizată și sulf. Este atât de inuman acel miros.”
Partenera sa, care dorește să rămână anonimă, spune că a sunat-o în miezul nopții, aproximativ o oră mai târziu. „Încerca să-mi explice că au fost doi morți. Spunea: «Cred că am făcut destul, nu? Am făcut destul?» Aveam impresia că vrea să-i spun să se întoarcă. Dar era calm.”
În cele din urmă, viața de familie a fost cea care a câștigat în fața dorinței de a-i ajuta pe ucraineni, spune Wali. „Inima mea mă trage înapoi în prima linie. Mai am flacăra. Îmi place teatrul de operații. Dar mi-am forțat norocul. Nu am răni. Mă gândesc, în sinea mea: cât de departe pot arunca zarurile? Nu vreau să pierd ce am aici”, spune tânărul tată, care a ratat prima aniversare a fiului său cât timp a fost pe front. (Poți citi materialul integral aici).